Ion - Între "Glasul pământului" și "Glasul iubirii"
Ion Pop Glanetașu, personajul principal al romanului, este un tânăr sărac din satul Pripas, care devine simbolul țăranului obsedat de dorința de a dobândi pământ. Romanul este structurat în două părți sugestive - "Glasul pământului" și "Glasul iubirii" - care reflectă conflictul interior al protagonistului.
În centrul acțiunii se află lupta lui Ion pentru avere și consecințele dramatice ale alegerilor sale. Deși începe ca un personaj dotat cu calități (harnic, isteț, săritor), setea de pământ îl transformă treptat într-un individ calculat și lipsit de scrupule. El renunță la Florica, fata pe care o iubește cu adevărat, pentru a o seduce pe Ana Baciu, fiica unui bogătaș din sat.
Portretul lui Ion este construit atât prin caracterizare directă, cât și indirectă. Naratorul îl descrie ca fiind "iute și harnic ca mă-sa", iar alte personaje îl văd diferit: doamna Herdelea îl consideră "băiat cumsecade" și "harnic", în timp ce preotul Belciug îl privește ca pe "un stricat și-un bătăuș".
⚠️ Important! Rebreanu depășește simpla tipologie a arivistului, creând un personaj complex, "rotund", cu însușiri contradictorii: viclean dar și naiv, brutal dar și sensibil, capabil de gesturi extreme pentru pământ.