Scena personajului și elemente de compoziție
Patima pentru pământ reprezintă trăsătura definitorie a lui Ion. Aceasta se reflectă admirabil în capitolul "Zvârcolirea", unde personajul contemplă pământurile din jur. În fața întinderilor de pământ, Ion exclamă cu uimire "Cât pământ, Doamne!" și se simte "mic și slab ca un vierme" în comparație cu acesta.
O scenă emblematică este cea din capitolul "Sărutarea", când Ion, după ce obține pământurile prin căsătoria cu Ana, le privește cu adorație. Într-un gest aproape erotic, el se apleacă și sărută pământul, simțind "un fior rece, amețitor în atingerea lutului moale". După acest moment, atitudinea lui se schimbă complet - umblă țanțoș prin sat și vorbește doar despre averea sa.
Titlul romanului reprezintă un important element de compoziție, confirmat și de biografia autorului. Liviu Rebreanu s-a inspirat dintr-un flăcău sărac din satul său, Ion Pop al Glanetașului, care i s-a plâns că nu are pământ. Numele "Ion" devine astfel generic pentru țăranul român.
💡 Bine de știut! Caracterizarea personajului este realizată atât direct (prin vocea naratorului), cât și indirect (prin acțiunile sale și părerile celorlalte personaje), evidențiind evoluția sa de la un țăran ambițios la un om dispus să sacrifice totul pentru pământ.