Particularități de construcție a personajului Harap-Alb
Harap-Alb nu este un erou tipic de basm, ci un personaj realist și complex care evoluează pe parcursul narațiunii. Numele său sugerează dualitatea caracterului - partea "Harap" (neagră) simbolizează defectele și greșelile, iar "Alb" reprezintă calitățile înnăscute.
Statutul social al protagonistului se transformă constant: pornește ca fiu de crai, devine sluga Spânului și, în final, ajunge împărat. Această evoluție reflectă călătoria sa inițiatică spre maturizare, tema principală a basmului. Naratorul folosește o perspectivă predominant obiectivă, dar intervine uneori direct, stabilind o legătură cu cititorul.
În parcursul său, eroul este ghidat de trei tipuri de "pedagogi": Sfânta Duminică (pedagogul bun) care îi testează bunătatea și îi oferă sfaturi prețioase, Spânul (pedagogul rău) care îl învață să fie precaut, și pedagogii ocazionali. Calul năzdrăvan explică rolul Spânului: "și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru a-i face pe oameni să prindă la minte".
Sfat pentru examen: Analizează evoluția lui Harap-Alb din perspectiva maturizării - observă cum greșelile inițiale (judecarea după aparențe) se transformă în lecții valoroase (acceptarea prieteniei "monștrilor simpatici").
Naratorul îl caracterizează direct pe Harap-Alb ca fiind "boboc în trebi de aieste", evidențiindu-i naivitatea și lipsa de experiență inițială. Imaturitatea protagonistului se manifestă prin plânsul din grădina palatului și respingerea înfățișării Sfintei Duminici. Totuși, acesta demonstrează capacitatea de a învăța din greșeli, ceea ce îl conduce spre împlinirea destinului său.