Caracterizarea lui Ghiță
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, trecând printr-un proces sinuos de dezumanizare. La început, îl cunoaștem ca pe un bun gospodar, harnic și cumsecade, soț al Anei și tată a doi copii, dornic de o viață mai bună.
Drama psihologică a protagonistului se concretizează în trei înfrângeri majore: pierderea încrederii în sine, pierderea încrederii celorlalți și, cel mai dureros, pierderea iubirii Anei. Apariția lui Lică Sămădăul tulbură echilibrul familiei și provoacă transformarea lui Ghiță, care nu poate rezista tentației îmbogățirii rapide, deși conștientizează pericolul.
Procesul de înstrăinare față de familie devine tot mai evident. Sub pretextul că "o voință superioară" îi coordonează acțiunile, Ghiță devine las și supus total Sămădăului: "Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac, dacă e ceva în mine mai tare decât voința mea?". Ajunge chiar să o împingă pe Ana spre Lică, spunându-i: "Joacă, muiere, că nu ți-o lua din frumusețe!"
Ultima etapă a degradării morale culminează la Sărbătoarea Paștelui când, orbit de furie și dorință de răzbunare, își folosește soția drept momeală pentru Lică. Dezgustată de lașitatea soțului, Ana îl acceptă pe Sămădău, fapt ce declanșează tragedia finală - Ghiță o ucide pe Ana, fiind la rândul său omorât de Răuț, omul lui Lică.
Reține! Sfârșitul tragic al protagonistului nu este întâmplător, ci o consecință firească a procesului de degradare morală și a încălcării normelor stabilite de comunitatea tradițională.