Decăderea morală și sfârșitul tragic
Implicarea lui Ghiță în lumea infracțională se adâncește când ajunge să jure strâmb în instanță, devenind complice la jefuirea arendașului și la uciderea unei femei și a unui copil. Deși are momente de remușcare și își cere iertare familiei, căderea sa morală este ireversibilă. Încearcă să colaboreze cu Pintea pentru a ieși din situație, dar nu este complet sincer, păstrând jumătate din banii primiți de la Lică.
Punctul culminant al decăderii sale morale vine când, orbit de dorința de răzbunare împotriva lui Lică, își aruncă propria soție în brațele acestuia. Atitudinea sa lașă o dezgustă pe Ana, care se dăruiește Sămădăului, considerând că acesta este un "om", în timp ce Ghiță nu este "decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești". Descoperind infidelitatea Anei, Ghiță o ucide, fiind la rândul său omorât din ordinul lui Lică, iar cârciuma este incendiată.
Relațiile lui Ghiță cu celelalte personaje reflectă complexitatea și contradicțiile sale interioare. Față de Lică evoluează de la supunere la dorință de răzbunare, față de familie trece de la dragoste la indiferență, iar cu Pintea menține o atitudine nesinceră.
Important! Destinul tragic al lui Ghiță subliniază caracterul moralizator al nuvelei lui Slavici. Autorul critica indirect lăcomia prin cuvintele bătrânei din incipit și final, care promovează valorile tradiționale: onoarea și umilința.
Nicolae Manolescu apreciază în "Arca lui Noe" construcția acestui personaj ca fiind "o reprezentare complexă, tridimensională, observat atent din mai multe unghiuri", confirmând statutul său de figură monumentală în literatura română.