Evoluția și semnificația personajului
Caracterizarea lui Ghiță se realizează atât direct, cât și indirect. La începutul nuvelei, autorul îl descrie ca fiind un "om harnic și sârguitor", iar Lică este impresionat de stăpânirea lui de sine. În contrast, soția sa Ana ajunge să-l disprețuiască, considerându-l "nu e decât o muiere în haine bărbătești, ba chiar mai rău de așa". Prin autocaracterizare, Ghiță recunoaște propria natură duală: "oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni neprețuiți".
Acțiunile sale dezvăluie contradicția dintre fondul sufletesc inițial și comportamentul ulterior: depune mărturie falsă pentru a-l salva pe Lică și o folosește pe Ana în scopuri meschine. Conflictul psihologic devine central în operă, personajul fiind permanent sfâșiat între dorința de îmbogățire și speranța de a părea om cinstit în ochii celorlalți.
Titlul nuvelei are o semnificație profundă pentru destinul personajului. "Moara cu noroc" sugerează că norocul este doar aparent, putând oricând să se transforme în nenoroc sub influența destinului. Chiar și numele "Ghiță" are o dublă interpretare: din perspectivă etimologică, trimite la ideea de "rob al banului", iar din perspectivă religioasă, la victoria asupra răului.
Reflecție critică: Transformarea lui Ghiță demonstrează cum lăcomia poate corupe sufletul uman, făcându-l să renunțe la valorile morale și la cei dragi. Acest personaj complex rămâne memorabil în literatura română tocmai prin ilustrarea dramatică a luptei interioare și a decăderii morale.