Începutul povestirii

Romanul debutează cu o legendă povestită de Nechifor Lipan, conform căreia Dumnezeu a rânduit fiecărui neam o ocupație specifică, muntenilor lăsându-le munca cu animalele, în special oieritul. Nechifor obișnuia să spună această legendă la nunți și soției sale, Vitoria, care se îndeletnicea cu torsul lânii.

Familia Lipan trăiește în Măgura Tarcăului, având doi copii: Gheorghiță și Minodora. Din cei șapte copii pe care i-au avut, cinci au murit de diferite boli. La începutul poveștii, Nechifor este plecat la Dorna pentru a cumpăra o turmă de oi, iar Gheorghiță se află la Jija, așteptând vești de la tatăl său pentru a plăti niște datorii.

Într-o noapte, Vitoria are un vis prevestitor în care îl vede pe Nechifor trecând călare o revărsare de ape la asfințit. Neliniștită și fără vești de la soțul ei, începe să-și facă tot mai multe griji. În acest timp, Minodora primește o scrisoare de dragoste de la fiul dascălului Andrei, visând la momentele când mama sa ar putea lipsi de acasă pentru a petrece timp cu iubitul ei.

⚠️ Atenție! Visul Vitoriei joacă un rol esențial în roman, fiind elementul declanșator al întregii acțiuni și demonstrând legătura strânsă dintre personaje și credințele populare.

Frământată de neliniște, Vitoria merge la preotul satului pentru sfat în legătură cu visul avut și pentru a-i dicta o scrisoare către Gheorghiță. Preotul încearcă să o liniștească, sfătuind-o să nu creadă în vise, însă îngrijorarea femeii continuă să crească.