Deznodământul și semnificațiile operei
A doua secvență esențială se desfășoară la paraștasul lui Lipan, unde Vitoria, prin inteligență și perspicacitate, reconstituie scena crimei și îl acuză direct pe Calistrat Bogza, cerându-i baltagul acestuia ca dovadă: „- Gheorghiță - vorbi cu mirare femeia - mi se pare că pe baltag e scris sânge și acesta-i omul care l-a lovit pe tată-tau."
Momentul culminant al romanului se produce când Bogza, cuprins de furie, încearcă să-i smulgă arma lui Gheorghiță, dar este lovit chiar cu propriul baltag. Acest gest simbolic arată cum justiția divină se împlinește prin mâna fiului victimei: „Împuns de alt țipăt al femeii, feciorul mortului simți în el crescând o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului."
Prin acest deznodământ, Sadoveanu sugerează că dreptatea trebuie să triumfe, iar ordinea lumii să fie restabilită. Gheorghiță își dovedește bărbăția și devine continuatorul tatălui său, completându-și astfel călătoria inițiatică începută alături de mama sa.
Reține! Spre deosebire de resemnarea mioritică, Vitoria Lipan alege acțiunea și lupta pentru dreptate, reprezentând forța morală a țărănimii românești și perpetuarea valorilor tradiționale.
Romanul demonstrează măiestria lui Sadoveanu de a îmbina realismul cu dimensiunea mitică, creând o operă complexă despre justiție, tradiție și continuitatea valorilor ancestrale în comunitatea pastorală românească.