Axa timpului în literatura română - Opere BAC
Literatura română s-a dezvoltat în etape distincte, fiecare cu propriile caracteristici și opere reprezentative. Începând cu perioada pașoptistă (1830-1860), putem menționa nuvela istorică „Alexandru Lăpușneanul" de Costache Negruzzi (1840), una dintre primele creații importante ale prozei românești.
Epoca marilor clasici (1860-1885) reprezintă perioada de aur a literaturii noastre. Aici întâlnim capodopere precum poemul „Floare Albastră" (1873) și „Luceafărul" (1883) de Mihai Eminescu, basmul cult „Povestea lui Harap-Alb" (1877) de Ion Creangă, nuvela realistă „Moara cu noroc" (1884) de Ioan Slavici și comedia „O scrisoare pierdută" (1844) de I.L. Caragiale. Tot în această perioadă apare și volumul „Plumb" al lui George Bacovia (1916).
Reține! Operele din perioada marilor clasici sunt esențiale pentru examenul de Bacalaureat și apar frecvent în subiectele de examen, așa că acordă-le atenție specială!
Perioada interbelică (1920-1940) aduce o diversificare a temelor și stilurilor literare. Se remarcă poezia modernistă prin Lucian Blaga cu „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" (1919), Vasile Voiculescu cu „În Grădina Ghetsemani" (1924), Ion Pilat cu „Aici sosi pe vremuri" (1923), Ion Barbu cu „Riga Crypto și lapona Enigel" (1924) și Tudor Arghezi cu „Testament" (1927). Proza este reprezentată de romanele „Ion" de Liviu Rebreanu (1920), „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu (1930), „Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1930) și „Enigma Otiliei" de George Călinescu (1938).
Perioada postbelică aduce schimbări majore în peisajul literar românesc. Dintre operele importante pentru Bacalaureat se numără „Moromeții vol. I" de Marin Preda (1955) și poemul dramatic „Iona" de Marin Sorescu (1968), ambele reflectând realitățile sociale și politice ale epocii.