Antagonistul și relația cu protagonistul
Spânul reprezintă polul opus, fiind răul moral necesar care pune în evidență binele. El este un inițiat și cel mai dur „pedagog" al lui Harap-Alb, jucând un rol decisiv în maturizarea eroului. Dacă Harap-Alb este un personaj rotund, cu calități și defecte, Spânul este un personaj plat, evolând unilateral pe axa răului.
Profilul moral al Spânului se conturează prin acțiuni și limbaj. El manipulează prin inteligență pusă în slujba răului, se victimizează pentru a induce compasiune și face false promisiuni. Când își asumă identitatea lui Harap-Alb, își dezvăluie frustrarea de a fi fost mereu slugă și dorința de a deveni stăpân.
Relația dintre cele două personaje este marcată de scene simetrice semnificative. Coborârea în fântână reprezintă începutul tranziției protagonistului de la neinițiat la inițiat, un botez simbolic în care el capătă pentru prima dată o identitate proprie. Contrastul dintre naivitatea lui Harap-Alb și viclenia Spânului devine evident aici.
Reține! Momentul în care Spânul îi taie capul lui Harap-Alb marchează ultima etapă a inițierii eroului - cunoașterea dragostei. Învierea ulterioară reprezintă un al doilea botez simbolic, simetric cu cel al fântânii, și marchează începutul unei noi etape ca împărat.