Structura și tematica nuvelei
Nuvela este împărțită în patru capitole distincte, fiecare prezentând câte o scenă semnificativă din domnia lui Alexandru Lăpușneanul. Fiecare capitol este însoțit de un motto relevant pentru situația prezentată, oferind cititorului indicii despre conținut.
Tema centrală a operei o constituie lupta pentru putere în Moldova secolului XVI, explorând efectele distructive ale tiraniei. Între incipit și final există un contrast semnificativ dacă la început îl vedem pe Lăpușneanul revenind la tron, finalul ni-l arată pe patul de moarte, în toată vulnerabilitatea sa umană.
Personajul central, Alexandru Lăpușneanul, este construit în manieră romantică, ca un tiran complex și contradictoriu. În jurul său gravitează personaje secundare precum domniţa Ruxanda (construită în antiteză cu soțul ei) și personajul colectiv reprezentat de boieri. Conflictele sunt multiple externe domnitor−boieri,La˘pușneanul−Motoc,domnitor−Ruxanda,boieri−popor și interne (frământările și contradicțiile domnitorului).
Bine de știut! Negruzzi s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, preluând scene istorice (sosirea în Moldova, uciderea boierilor, moartea domnitorului) și replici autentice, dar le-a îmbogățit prin ficțiune în manieră romantică.
Caracteristici și perspective narative
Narațiunea este realizată la persoana a III-a de către un narator obiectiv și omniscient, care totuși intervine ocazional cu aprecieri subiective despre personajul principal, numindu-l "mișelul boier" sau "tiran". Această tehnică narativă (focalizare zero, perspectivă dindărăt) permite cititorului să cunoască toate aspectele intrigii.
Opera îmbină armonios trăsături din mai multe curente literare. Elementele romantice includ tema istorică, construcția personajului excepțional în situații excepționale, apelul la grotesc, conflictele puternice și utilizarea antitezei. Realismul se manifestă prin verosimilitate (episoade și personaje istorice reale) și descrieri detaliate ce redau culoarea locală. Nu lipsesc nici trăsăturile clasice construcția riguroasă în patru capitole și respectarea unității de timp, spațiu și acțiune.
Motivele literare predominante sunt antiteza înger-demon reflectata˘ı^ncuplulRuxanda−La˘pușneanul, puterea și efectele ei asupra individului, precum și motivul tiranului care domină întreaga operă și îi conferă profunzime psihologică.