Structura și temele nuvelei
Nuvela „Alexandru Lăpușneanul" se încadrează perfect în specia literară a nuvelei istorice, fiind un produs al literaturii preromantice românești prin tema, construcția personajelor și culoarea locală. Deși are influențe romantice, păstrează elemente clasice prin rigurozitatea compoziției și sobrietatea stilului.
Tema centrală este istoria Moldovei din secolul al XVI-lea, fiind prezentați ultimii cinci ani din domnia tiranică a lui Alexandru Lăpușneanul. Printre motivele literare importante se numără: recăpătarea tronului, răzbunarea, eliminarea adversarului și înșelăciunea.
O scenă memorabilă este confruntarea dintre Lăpușneanul și vornicul Moțoc. Când mulțimea cere capul lui Moțoc, acesta, în aroganța sa, îl imploră pe domnitor să nu asculte „niște proști, niște mojici" și cere chiar să se tragă cu tunurile în popor. Lăpușneanul, cunoscând psihologia mulțimii, îl sacrifică pe Moțoc, aruncându-l în mijlocul norodului.
Observă! Scena evidențiază atât abilitățile politice ale tiranului, conștient de forța mulțimii, cât și cinismul lui Moțoc care pune propria viață mai presus de cea a poporului.