Desfășurarea conflictului și finalul
În partea a treia, Lăpușneanu organizează un ospăț de „împăcare" unde îi ucide mișelește pe boieri, iar pe Moțoc îl aruncă mulțimii revoltate care striga „Capul lui Moţoc vrem...". Cruzimea domnitorului atinge punctul culminant când construiește o piramidă din capetele boierilor decapitați și o forțează pe doamna Ruxanda să o privească drept „leac pentru frică".
Ultima parte a nuvelei se petrece patru ani mai târziu. Bolnav și slăbit, Lăpușneanu este călugărit în momentele de inconștiență, dar când își revine, amenință din nou „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc și eu...". Îngrozită, doamna Ruxanda, convinsă de boierii Spancioc și Stroici, îl otrăvește, punând astfel capăt domniei tiranice.
Limbajul operei este marcat de cuvinte arhaice și regionalisme („Moldavia", „monastirea", „lespezi", „vornic", „pre"), care recreează atmosfera autentică a secolului al XVI-lea și conferă nuvelei un farmec deosebit.
„Alexandru Lăpușneanu" îmbină elementele romantice (personajul excepțional, pasiunile intense, conflictul dramatic) cu elemente clasice (echilibru compozițional, sobrietate), reflectând viziunea paşoptistă de a crea o literatură națională valoroasă bazată pe istoria poporului român.
Reflecție! Poți identifica în societatea de astăzi lideri cu trăsături asemănătoare cu cele ale lui Lăpușneanu? Ce ne învață această nuvelă despre efectele abuzului de putere?