Caracterizarea personajelor
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei, un personaj romantic excepțional, situat în situații excepționale. El reprezintă tipul domnitorului tranșant și crud, puternic individualizat prin fapte și vorbe.
Trăsăturile dominante ale domnitorului sunt: hotărârea de a-și asuma prerogativele domnești (vizibilă în reacția sa la moartea lui Ștefan), cruzimea (manifestată pe parcursul întregii nuvele și care culminează cu scena uciderii celor 47 de boieri) și dorința de răzbunare (exprimată chiar și în momentul morții: „La moartea voastră, pre mulți am să poruncesc a ucide").
Relația dintre Lăpușneanul și Moțoc este complexă și evoluează pe parcursul nuvelei. Moțoc este caracterizat ca un personaj slab, specific romantismului. În expoziție, el îl sfătuiește pe domn să se gândească la moartea predecesorului său, iar Lăpușneanul, deși nervos, realizează că boierii îi sunt fideli și îl iartă.
💡 Observă cum la măcelul boierilor (capitolul III), domnitorul își arată adevărata natură răzbunătoare, iar Moțoc, deși el însuși un boier de seamă, devine victima propriilor intrigi.
Caracterizarea personajelor se realizează atât direct (prin calificative precum „tiranul", „ticălosul bătrân" sau prin descrieri precum „crud și cumplit este omul acesta"), cât și indirect (prin acțiunile și limbajul personajelor). Această tehnică de caracterizare contribuie la crearea unor personaje complexe, autentice și memorabile.