Culminarea răzbunării și sfârșitul domnitorului
Punctul culminant al nuvelei se desfășoară în capitolul cu motto-ul "Capul lui Moțoc vrem...". La mitropolie, Lăpușneanul demonstrează o perfidă măiestrie a simulării: îmbrăcat în "toată pompa domnească", se închină la icoane, sărută moaștele sfinților și rostește un discurs emoționant prin care cere iertare boierilor, invitându-i la ospăț la Curtea domnească.
În timp ce Spancioc și Stroici, bănuind capcana, refuză invitația, alți 47 de boieri, înșelați de aparenta smerenie a domnitorului, participă la ospăț. Scena care urmează este de o cruzime extremă: la semnalul lui Lăpușneanul, toți boierii sunt uciși, într-un masacru care îmbină realitatea istorică cu elemente romantice prin violența imaginilor.
Când mulțimea înfuriată se adună la Curtea domnească strigând "Capul lui Moțoc vrem", domnitorul îl sacrifică pe acesta, spunând cu sânge rece: "Proști, dar mulți... să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?". Lăpușneanul construiește apoi o piramidă din capetele boierilor și o aduce pe Doamna Ruxanda să vadă "leacul de frică" promis, provocându-i leșinul.
Atenție! Deși în nuvelă Moțoc este dat mulțimii dezlănțuite, în realitatea istorică boierul fugise în Polonia și fusese ucis acolo de un trimis al lui Lăpușneanul.
În ultimul capitol, după patru ani în care nu mai ucide boieri dar îi chinuiește, Lăpușneanul se îmbolnăvește de "lingoare" la cetatea Hotinului. Într-un moment de delir, cere să fie călugărit, dar când își revine și se vede în haine călugărești, izbucnește furios: "M-ați popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulți am să popesc și eu". Amenințările sale îngrozitoare o determină pe Doamna Ruxanda să accepte sugestia lui Spancioc de a-i pune otravă în băutură, ducând astfel la sfârșitul tiranului.