Costache Negruzzi - Alexandru Lăpușneanul
Costache Negruzzi, reprezentant de seamă al perioadei pașoptiste, a publicat nuvela „Alexandru Lăpușneanul" în 1840, în primul număr al revistei „Dacia Literară". Considerată o capodoperă a genului, nuvela îmbină elementele romantice cu cele istorice: personaje excepționale în împrejurări excepționale, antiteze puternice și gustul pentru macabru.
Nuvela ilustrează ideile formulate de Mihail Kogălniceanu: promovarea unei literaturi originale și inspirația din istoria națională. Izvoarele istorice se află în cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin și în culegerea „O samă de cuvinte" a lui Ion Neculce, dar Negruzzi creează o operă originală cu tema luptei pentru putere în Moldova secolului al XVI-lea.
Compozițional, textul este organizat în patru capitole echilibrate, fiecare având un motto memorabil care rezumă acțiunea: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...", „Ai să dai samă, Doamnă!", „Capul lui Moțoc vrem..." și „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...". Structura urmărește momentele subiectului: expozițiunea (întoarcerea lui Lăpușneanul), desfășurarea acțiunii, punctul culminant (ospățul sângeros) și deznodământul (moartea tiranului).
Memorează! G. Călinescu afirma că „Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul ar fi devenit o scriere celebră ca și Hamlet, dacă ar fi avut ajutorul prestigiului unei limbi universale".
Conflictul este complex: politic (între domnitor și boieri), social (între boieri și popor) și interior (între dorința lui Lăpușneanul de a fi respectat și nevoia sa de răzbunare). Stilul narativ se remarcă prin sobrietate și concizie, iar registrele arhaic și regional conferă culoare locală.