Nuvela istorică "Alexandru Lăpușneanul"
"Alexandru Lăpușneanul" este o operă reprezentativă a lui Costache Negruzzi, publicată în 1840 în revista "Dacia Literară". Construcția nuvelei este simetrică, cu 4 capitole și 4 mottouri, fiind narată de un narator omniscient și omniprezent care prezintă obiectiv evenimentele istorice.
Personajul principal, Alexandru Lăpușneanul, domnitorul Moldovei, este caracterizat prin inteligență, viclenie și autoritate, dar evoluează spre tiranie și răzbunare. Ruxanda, soția sa, reprezintă vocea conștiinței în text, însă fără o putere reală de a influența acțiunile domnitorului. Motoc apare ca un mare boier trădător, las și lingușitor, care devine țapul ispășitor și este ucis de mulțime, simbolizând justiția populară.
Simbolurile centrale ale nuvelei sunt relevante pentru înțelegerea mesajului: capul lui Moțoc reprezentând răzbunarea și justiția populară, masca religioasă ascunzând ipocrizia, iar ușile închise simbolizând falsitatea. Boierii devin un simbol al trădării și instabilității politice în Moldova acelei perioade.
De reținut! Conflictul central al nuvelei se desfășoară între domnitor și boieri, reflectând realitățile politice ale vremii și consecințele fatale ale luptei pentru putere - domnitorul moare otrăvit, iar Moțoc este ucis de mulțime.