Caracterizarea lui Alexandru Lăpușneanul
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal și eponim al nuvelei, încadrându-se într-o tipologie romantică. El simbolizează ipostaza demonului, a tiranului crud și sângeros care acționează absolutist într-o societate dominată de anarhie feudală.
Considerat "un damnat romantic" de către G. Călinescu, personajul este conturat atât prin mijloace directe, prin autocaracterizare "N−așficuma˘ta˘saridefrunteca^ndm−așı^ncredeı^ntine", cât și prin mijloace indirecte - fapte, limbaj, relații cu celelalte personaje și gesturi.
Lăpușneanul stăpânește arta disimulării și este puternic individualizat prin atitudinea sa față de Moțoc, căruia îi promite că nu-l va ridica "cu mâna lui". Se remarcă umorul negru și cinismul generat de plăcerea de a face rău. Replica din primul capitol "Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu" conturează egoismul, dorința de răzbunare și indiferența față de voința poporului.
Domnitorul este înzestrat cu o inteligență diabolică, fiind un bun cunoscător al psihologiei umane. Își canalizează întregul efort pentru a face rău, dar își respectă întotdeauna promisiunile, demonstrând o moralitate perversă.
Important! Personajul reprezintă tipologia domnitorului tiranic, însă complexitatea sa psihologică îl transformă într-o figură emblematică a literaturii române.