Adjectivul și rolul său în limbă
Adjectivul este partea de vorbire care dă viață substantivelor prin exprimarea însușirilor. De fiecare dată când spui "cartea interesantă" sau "fructe proaspete", folosești un adjectiv pentru a descrie ceva.
Adjectivul are două funcții sintactice principale. Poate fi atribut (când determină direct un substantiv: "Fulgii jucăuși umpleau văzduhul") sau nume predicativ (când stă după verb copulativ: "Puii sunt gălăgioși").
Gradele de comparație ale adjectivelor ne ajută să comparăm însușirile. Avem gradul pozitiv (înalt), comparativ (mai puțin înalt, la fel de înalt, mai înalt) și superlativ (cel mai înalt, cel mai puțin înalt, foarte înalt).
Reține! Adjectivul se acordă mereu în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină - este ca o umbră fidelă a substantivului.
Adjectivele se pot clasifica după flexiune în variabile careı^șischimba˘forma−ı^nalt,ı^nalta˘,ı^nalți,ı^nalte și invariabile carera˘ma^nneschimbate−cumsecade,gri. După proveniență, avem adjective propriu-zise (mic, iute), participale (efectuată), gerunziale (picurânde) și pronominale (acest, nicio, fiecare, altă).