Structura și semnificațiile operei
Compozițional, poezia cuprinde 19 distihuri și un monostih cu rol de laitmotiv, organizate simetric în trei secvențe poetice. Prima parte evocă iubirea bunicilor din trecut, partea mediană oferă o meditație despre efemeritatea timpului, iar ultima parte surprinde povestea de dragoste din prezent.
Ideea poetică centrală este nostalgia iubirii și a trecerii timpului. Spațiul poetic al trecutului se deschide cu imaginea bunicii Calyopi (nume cu rezonanțe mitologice), simbol al înțelepciunii. Secvența reconstituie întâlnirea bunicilor într-un cadru pastoral și romantic, cu bunicul recitând capodopere ale liricii romantice: "Le lac" și "Sburătorul".
Sunetul clopotului, care apare ca laitmotiv și simbol al destinului, însoțește cuplul de îndrăgostiți, amintindu-le că lumea este supusă timpului și că eternitatea iubirii este o iluzie. Trecerea la planul prezent se face printr-o comparație sugestivă: "Ca ieri sosi bunica... și acuma vii tu".
Observă! Deși cadrul natural și ritualul iubirii rămân neschimbate, diferențele între cele două povești de dragoste reflectă schimbările timpului: iubita coboară din "trăsură" (nu din "berlină"), iar tânărul recită poezii simboliste.
Stilistic, poezia utilizează paralelismul, antiteza și simetria la nivel structural, iar ca figuri de stil predomină metafora ("casa amintirii", "ochi de peruzea") și comparația. Simbolul berzei apare în ambele secvențe poetice, reprezentând loialitatea și fidelitatea.
Viziunea lui Ion Pillat rămâne senin-melancolică: deși străbătută de tristețea trecerii ireversibile a timpului, poezia impresionează prin frumusețea cadrului natural și prin încrederea în destinul repetabil al iubirii. "Aci sosi pe vremuri" este astfel un pastel psihologic în care viziunea tradiționalistă asupra lumii se îmbină armonios cu sensibilitatea modernă.