Meditația asupra timpului și concluzie
A treia secvență reprezintă o meditație profundă asupra trecerii timpului. Epitetul în inversiune "ce straniu lucru: vremea!" evidențiază ideea că legile temporalității sunt greu de înțeles pentru eul liric. Plopii capătă valoare simbolică, reprezentând vârsta tinereții, fiind martori tăcuți ai trecerii timpului.
În secvența finală se realizează o relație de simetrie cu cea inițială, plasând în planul prezentului iubirea nepoților, în analogie cu cea a bunicilor. Tinerii repetă în același cadru familiar ritualul îndrăgostiților de odinioară. Casa rămâne aceeași, iar recitarea versurilor simboliste sugerează trecerea timpului. Sunetul clopotului devine protectorul cuplului, sugerând eternizarea ființei umane prin iubire.
"Aci șezui pe vremuri" se încadrează în tradiționalismul literar prin compoziția sa clasică și prin abordarea unei tematici specifice: universul rural, cadrul natural, nostalgia trecutului și trecerea ireversibilă a acestuia, dar și tema iubirii care transcende generațiile.
💡 Pillat realizează în acest poem o legătură subtilă între trecut și prezent, sugerând că, deși oamenii sunt trecători, sentimentele autentice și valorile tradiționale rămân eterne, fiind transmise din generație în generație.