Formarea statelor medievale românești

Înainte de apariția statelor medievale, existau formațiuni prestatale pe teritoriul actual al României. În secolul XIII, notarul anonim menționează în Gesta Hungarorum voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut, iar Legenda Sfântului Gerard (sec. XI) vorbește despre voievodatele lui Gyula și Ahtum - teritorii care au fost cucerite de maghiari.

Transilvania s-a format prin cucerirea teritoriului de către maghiari, care au organizat spațiul în comitate și au introdus instituții apusene. Deși inițial au încercat să organizeze un principat (sub principele Mercurius), în 1176 s-a revenit la forma de voievodat. Maghiarii au întemeiat episcopii catolice, au colonizat secui, sași și cavaleri din ordinele teutoni și ioaniți, iar românii au fost treptat excluși din viața politică.

Țara Românească s-a format în mai multe etape: la sfârșitul secolului XIII, Litovoi s-a revoltat împotriva suzeranității maghiare; apoi a avut loc "descălecatul lui Negru-Vodă" (un nobil din Făgăraș care a trecut la sud de Carpați și a întemeiat capitala la Câmpulung); procesul a fost desăvârșit de Basarab I prin victoria de la Posada (1330). Consolidarea statului a continuat sub Nicolae Alexandru, care a întemeiat prima Mitropolie Ortodoxă la Curtea de Argeș, și Vladislav Vlaicu, care a pus bazele instituțiilor medievale.

Știai că? Bătălia de la Posada din 1330 este considerată momentul obținerii independenței Țării Românești. Basarab I a învins armata regelui Carol Robert de Anjou printr-o tactică ingenioasă, atrăgând-o într-o ambuscadă într-un defileu îngust.

Moldova s-a format prin două descălecate: "descălecatul lui Dragoș" (nobil maramureșean fidel regelui Ungariei, numit în fruntea unei mărci de apărare în nordul Moldovei) și "descălecatul lui Bogdan" (care l-a alungat pe Dragoș și a obținut independența Moldovei în 1364-1365). Roman I a desăvârșit unificarea Moldovei în 1392, extinzând teritoriul până la Marea Neagră și Dunăre. Petru I Mușat a pus bazele instituțiilor, a mutat capitala la Suceava și a fondat Mitropolia Ortodoxă a Moldovei.

Instituții centrale în statele medievale românești

Transilvania a evoluat prin trei forme de organizare politică. Inițial, ca voievodat autonom (sec. XII-1541) condus de un voievod ales de nobili și confirmat de rege, cu atribuții militare, politice și administrative. După bătălia de la Mohács (1526), Transilvania a devenit principat sub suzeranitate otomană $1541-1688/1699$, condus de un principe ales de nobili și confirmat de sultan. În final, după pacea de la Karlowitz, a devenit provincie/Mare Principat în Imperiul Habsburgic $1688/1699-1867$, condus de împărat și un guvernator.

În Transilvania existau instituții precum Sfatul (format din 12 membri, cu rol consultativ) și Adunările de Stări (formate din reprezentanții celor trei națiuni). Sub stăpânire habsburgică, Sfatul a fost înlocuit de Guberniu, iar Adunările de Stări de Dietă.

În Țara Românească și Moldova, instituția centrală era domnia. Domnitorii aveau numeroase atribuții: administrative (numeau dregători, acordau privilegii, stabileau impozite), judecătorești (erau instanța supremă), legislative, diplomatice și militare. Erau aleși pe baza principiului ereditar-electiv. După instaurarea suzeranității otomane (a doua jumătate a sec. XVI), domnul a pierdut din atribuții, păstrând doar puterea internă.

Important! În perioada fanariotă $1711/1716-1821$, domnitorii devin simpli funcționari ai Porții Otomane, fiind numiți direct de sultan și provenind din cartierul Fanar din Constantinopol. Ei plăteau sume mari pentru a obține domnia și instituiau sistemul de vânzare a dregătoriilor.

Alte instituții importante erau Sfatul domnesc (format din dregători și mitropolit, cu atribuții politice, administrative și judecătorești), Armata (condusă de domnitor, formată din "mica armată" - soldați plătiți și "marea armată" - toți bărbații apți de luptă) și Adunarea Țării (formată din reprezentanți ai stărilor privilegiate, care aproba uneori alegerea domnului și semnarea tratatelor).

Formarea statelor românești prezintă atât asemănări (contribuția transilvănenilor prin "descălecate", suzeranitatea maghiară inițială, lupta pentru independență), cât și deosebiri în procesul de constituire și momentele obținerii independenței.