Evoluția proiectelor politice românești

Primele proiecte politice românești au apărut în contextul regimului fanariot și al crizelor orientale, când liderii din Moldova și Țara Românească s-au grupat în Partida Națională. Memoriile prezentate la congresele de la Focșani (1772) și Sistov (1792) cereau unirea Moldovei cu Țara Românească, neutralitate sub protecția marilor puteri și autonomie.

Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821 a adus "Cererile norodului românesc", document care solicita suveranitate, domn ales de popor și înființarea armatei naționale. În 1822, Ionică Tăutu propunea "Constituția Cărvunarilor" care introduce principiul separării puterilor în stat, iar Dinicu Golescu imagina unirea celor trei țări române într-un stat numit Dacia.

Regulamentele Organice $1831-1832$ au instituit reforme fiscale și judiciare, iar Ion Câmpineanu a cerut unirea principatelor cu domnie ereditară în "Act de unire și independență" (1838). Revoluția de la 1848 a adus noi cerințe prin documente importante: Petițiunea-proclamațiune în Moldova, Petițiunea națională de la Blaj în Transilvania și Proclamația de la Islaz în Țara Românească.

Știai că? Deși au apărut în provincii diferite și sub influențe variate, toate proiectele politice românești din această perioadă aveau în comun dorința de modernizare, autonomie și reformă a învățământului - dovadă că elitele românești împărtășeau o viziune comună pentru viitorul națiunii.