Proiecte politice în secolul al XVIII-lea: Reformismul domnesc
Secolul al XVIII-lea aduce pentru spațiul românesc un context istoric complex, marcat de dominații străine care, paradoxal, introduc și elemente de modernitate europeană. În Moldova și Țara Românească se instaurează Regimul fanariot (1711-1821), caracterizat prin numirea directă a domnitorilor de către sultan din rândul grecilor din cartierul Fanar al Constantinopolului.
În ciuda percepției negative, mulți domnitori fanarioți au fost atașați culturii occidentale și au promovat reforme importante. Constantin Mavrocordat s-a remarcat prin desființarea șerbiei în 1746 în Țara Românească și 1749 în Moldova, transformând țăranii în oameni liberi (deși fără pământ). El a introdus și remunerația pentru funcțiile administrative și a creat instanțe de judecată în fiecare județ.
Domnitorii fanarioți au contribuit și la modernizarea legislativă, promulgând coduri de legi după model occidental: Pravilniceasca condică (Alexandru Ipsilanti, 1780), Codul Callimachi (Scarlat Callimachi, 1817) și Legiuirea Caragea (Ion Gh. Caragea, 1818). Alexandru Ipsilanti a reorganizat Academia Domnească și a înființat o școală pentru preoți.
⭐ Bine de știut: Deși regimul fanariot este adesea prezentat negativ în istoriografie, reformele domnitorilor fanarioți au reprezentat un prim pas important spre modernizarea societății românești, introducând concepte occidentale într-un spațiu dominat de influența otomană.