Politica externă a Țărilor Române în Evul Mediu
Începând cu secolul XIV, domnitorii români au dezvoltat o strategie complexă de relații externe. Ei plăteau tribut (haraciu) Imperiului Otoman, constând în bani, produse și animale, în schimbul păcii și autonomiei interne.
Țările Române au participat activ la "Cruciada Târzie" - acțiunile anti-otomane organizate de statele creștine din sud-estul Europei. Aceste eforturi s-au manifestat atât prin alianțe diplomatice, cât și prin confruntări militare directe.
Mircea cel Bătrân a folosit cu abilitate atât diplomația cât și forța militară. În 1388 a anexat Dobrogea și a obținut controlul asupra unor teritorii disputate cu maghiarii. A semnat un tratat anti-maghiar cu regele Poloniei în 1389 și l-a învins pe sultanul Baiazid la Rovine . După pierderea Dobrogei în 1414, a devenit primul domnitor care a plătit tribut otomanilor.
Știai că? Victoria lui Mircea cel Bătrân la Rovine a fost atât de importantă încât a fost menționată în cronicile vremii din mai multe țări europene, demonstrând impactul regional al politicii românești.
Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei , a organizat multiple campanii anti-otomane. Deși a suferit înfrângeri la Varna (1444) și Kosovo Polje (1448), a reușit să obțină o victorie importantă la Belgrad (1456), unde însă a contractat ciuma care i-a adus sfârșitul.






















