Mihai Viteazul și prima unire a Țărilor Române
Mihai Viteazul (1593-1601) a domnit într-o perioadă în care obținerea tronului depindea de plata unor sume mari către Imperiul Otoman. Cu toate acestea, el a îndrăznit să se revolte și să îi înfrunte pe otomani, obținând victorii răsunătoare la Giurgiu și Călugăreni în 1595.
Pentru a-și consolida poziția, Mihai a semnat în 1598 un tratat de alianță cu împăratul austriac Rudolf al II-lea la Mănăstirea Dealu. Această mișcare diplomatică i-a asigurat sprijin în ambițiosul său plan de unificare a țărilor române.
Cea mai mare realizare a lui Mihai a fost înfăptuirea primei uniri a celor trei state medievale românești. În 1599, în urma bătăliei de la Șelimbăr, a ocupat Transilvania, iar în 1600 l-a înlăturat pe Ieremia Movilă, ocupând și Moldova. Deși de scurtă durată, această unire a rămas în conștiința națională ca un moment fundamental.
Important! Deși a durat doar un an, unirea realizată de Mihai Viteazul a reprezentat prima materializare a ideii de unitate națională românească, devenind ulterior un simbol puternic în lupta pentru formarea statului național modern.
Din păcate, succesul său a fost efemer. Nobilii maghiari s-au răsculat, iar Mihai a fost nevoit să se refugieze la Praga. Când a încercat să revină în 1601, a fost capturat și ucis din ordinul generalului Basta la Câmpia Turzii, punând capăt primei uniri a românilor.