Cine au fost geto-dacii?
Geto-dacii reprezintă strămoșii poporului român și erau ramura nordică a tracilor, un popor indo-european foarte numeros. Ei au locuit în spațiul carpato-danubiano-pontic, fiind menționați pentru prima dată de Herodot în secolul V î.Hr. când descrie expediția persană a lui Darius I.
Societatea geto-dacă era bine structurată, având două clase sociale principale: tarabostes/pileati (aristocrați și preoți) și comati/capillati (oamenii de rând). Așezările lor fortificate se numeau dava (Buridava, Cumidava, etc.), iar religia lor era politeistă, având zeități precum Zamolxis și Bendis.
Burebista a creat cel mai întins regat dac, extinzându-și teritoriul de la Dunărea Mijlocie până la Bug și de la Carpații Păduroși până la Munții Balcani. Ajutat de marele preot Deceneu, el s-a implicat în politica romană, susținându-l pe Pompei împotriva lui Cezar.
De reținut: Deși izvoarele grecești îi numeau "geți" iar cele romane "daci", Strabon afirmă clar în lucrarea "Geographia" că aceștia vorbeau aceeași limbă, deci erau același popor!













































