Etnogeneza românească și primele surse despre românitate
Formarea poporului român (etnogeneza) s-a desfășurat în două etape principale. Prima a fost romanizarea care a creat elementul daco-roman, iar a doua a fost contactul cu migrația slavilor în secolele IX-X. Acest proces a dus la formarea limbii române, o limbă de origine latină, asemenea italienei, spaniolei, portughezei și francezei.
Structura limbii române reflectă acest proces complex, având un substrat dac, un strat latin (dominant) și un adstrat/suprastrat slav. În urma acestei evoluții s-a format romanitatea orientală cu două ramuri: nord-dunăreană daco−roma^nii și sud-dunăreană aroma^nii,megleno−roma^nii,macedonenii.
Primele surse străine care menționează continuitatea și originea latină a românilor sunt extrem de valoroase. În secolul VII, împăratul bizantin Mauricius menționa în lucrarea sa „Strategikon" că daco-romanii se trăgeau din romani. În secolul X, Constantin Porfirogenetul scria că poporul daco-roman „se trage de la Roma", iar în secolul XII, cronicarul maghiar Anonymus amintea de trei formațiuni pre-statale conduse de Menumorut, Glad și Gelu.
Știai că? În sursele străine medievale, daco-romanii erau numiți „vlahi" sau „valahi", termeni care se refereau la populațiile romanizate din Europa de Est și Balcani.