Argumentele romanității în secolul al XIX-lea
În secolul al XIX-lea, istoricii au sistematizat argumentele privind romanitatea românilor, dezvoltând astfel teoria autohtoniei. Un prim argument esențial al acestei teorii a fost ideea de continuitate a dacilor, susținută de dovezi epigrafice, toponimie, elemente lingvistice și descoperiri arheologice.
Al doilea argument important se referă la retragerea romană din Dacia. Între anii 271-275, împăratul Aurelian a decis, din rațiuni strategice, retragerea din Dacia doar a armatei și administrației romane, organizând apărarea în provinciile sud-dunărene. Majoritatea populației daco-romane a continuat să trăiască în fosta provincie Dacia, fapt confirmat de numeroasele descoperiri arheologice.
August Treboniu Laurian a fost reprezentantul cel mai important al curentului latinist. El considera că istoria României începe de la fondarea Romei și a încercat să "purifice" limba română de elementele nelatine. Între 1871-1876 a elaborat "Dicționarul limbii române", urmărind apropierea limbii române de latina originară.
Reține! A.D. Xenopol a combătut teoria imigraționistă a lui Roesler printr-o lucrare din 1884, demonstrând că poporul și limba română reprezintă îmbinarea elementelor traco-dacice, romane și slave, cu predominarea elementului latin.