Romanitatea românilor
Formarea limbii române s-a realizat prin contribuția a trei elemente esențiale: elementul dacic (substratul), elementul latin (stratul) și elementul slav (adstratul). Așa cum alte limbi romanice, limba română are un fond latin solid, completat cu împrumuturi de la popoarele migratoare.
Primele mențiuni despre români apar încă din secolul VII în tratatul militar „Strategikon", unde locuitorii de la nord de Dunăre sunt numiți români, vlahi sau valahi. În secolul XII, lucrarea „Gesta Hungarorum" menționează că ungurii, la sosirea în Transilvania, au găsit o populație formată din slavi, bulgari și „blachi" (păstorii romanilor).
Ideea romanității românilor a fost susținută de-a lungul timpului de diverse personalități. În secolul XVI, Nicolaus Olahus afirmă unitatea de neam, limbă și credință a românilor, iar în secolul XVII, cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce susțin originea romană a poporului român în letopisețele lor.
Bine de știut: Romanitatea românilor nu e doar o chestiune istorică, ci a reprezentat un argument esențial în lupta pentru drepturi naționale, mai ales în Transilvania, unde românii erau considerați „națiune tolerată".