Romanitatea românilor în diferite epoci
Primele mențiuni despre românii numiți "romani" apar încă din secolul VII, în tratatul militar bizantin "Strategikon" al împăratului Mauriciu. Mai târziu, în secolul XII, cronicarul anonim Anonymus menționează în "Gesta Hungarorum" trei formațiuni prestatale la nord de Dunăre din secolul IX: voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut.
În perioada umanismului, personalități precum Enea Silvio Piccolomini afirmau originea romană a românilor. În secolul XVII, cronicarul Miron Costin susținea în lucrarea "De neamul moldovenilor" originea latină a poporului român.
Teoria imigraționistă, care neagă romanitatea românilor, a apărut în secolul XVIII prin Franz Joseph Sulzer în "Istoria Daciei transalpine" (1781). Acesta susținea că dacii au fost exterminați complet de romani, că împăratul Aurelian a retras toată populația din Dacia în secolul III, și că românii s-ar fi format la sud de Dunăre, migrând spre nord abia în secolul X.
Știai că? Teoria imigraționistă nu a apărut din motive strict științifice, ci a fost puternic influențată de contextul politic din Transilvania, unde austriecii și maghiarii contestau drepturile politice ale românilor care se bazau pe argumentul că ei erau cei mai vechi locuitori ai regiunii.