Contextul și începutul Războiului de Independență

Totul a început în 1875, când în Balcani au izbucnit răscoale împotriva Imperiului Otoman în Bosnia, Herțegovina și Bulgaria. Un an mai târziu, Serbia și Muntenegru au declarat război turcilor, iar Rusia s-a pregătit de intervenție, pretextând protejarea creștinilor din regiune.

Pentru ca armata rusă să ajungă în Balcani, trebuia să traverseze România. Astfel, pe 4 aprilie 1877, s-a încheiat convenția militară româno-rusă prin care Rusia putea trece prin teritoriul românesc, dar cu obligația de a ocoli Bucureștiul și de a respecta integritatea teritorială a României.

Pe 12 aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman, iar trupele sale au intrat în România. Ca răspuns, turcii au bombardat localitățile românești de la Dunăre (Giurgiu, Calafat, Bechet), iar armata română a ripostat bombardând zona de la sud de fluviu.

Știai că? Deși România nu declarase încă război Imperiului Otoman, bombardarea orașelor românești de la Dunăre a reprezentat un act de agresiune ce a grăbit decizia de a proclama independența.

Proclamarea independenței și participarea la război

Pe 9 mai 1877, într-un moment istoric, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlament independența României față de Imperiul Otoman. Inițial, Rusia a refuzat colaborarea cu armata română, dar când trupele rusești au fost oprite la Plevna de fortificațiile otomane, situația s-a schimbat radical.

Marele duce Nicolae, comandantul armatei ruse, i-a cerut ajutorul lui Carol I, iar armata română a trecut Dunărea intrând în luptă. Sub comanda lui Carol I, forțele româno-ruse au cucerit redutele din jurul Plevnei (Grivița, Prahova), reușind în final să cucerească Plevna însăși.

În ianuarie 1878, Imperiul Otoman a cerut armistițiu, iar în februarie s-a încheiat pacea de la San Stefano. Nemulțumite de prevederile acesteia, marile puteri au organizat Congresul de la Berlin în vara anului 1878. Prin Tratatul de pace, România își primea independența (cu condiția modificării Articolului 7 din constituție privind cetățenia), dar ceda Rusiei sudul Basarabiei, primind în schimb Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Obținerea independenței a avut consecințe majore: creșterea prestigiului României în Europa, transformarea în regat în 1881 (cu Carol I ca rege) și reorientarea diplomației românești spre realizarea României Mari.

Important! Războiul de Independență reprezintă primul mare pas spre crearea României moderne și a deschis calea spre Marea Unire din 1918.