Al Doilea Război Mondial și România (1939-1945)
În contextul destrămării sistemului de alianțe, România s-a apropiat de Germania, semnând un acord economic pe 23 martie 1939. Situația s-a complicat după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), prin care Germania accepta ocuparea Basarabiei de către URSS. Deși și-a declarat neutralitatea la 6 septembrie 1939, România a pierdut teritorii importante în 1940: URSS a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța (28 iunie), Dictatul de la Viena a cedat nord-vestul Transilvaniei Ungariei (30 august), iar Tratatul de la Craiova a cedat Cadrilaterul Bulgariei (7 septembrie).
Regele Carol al II-lea a fost obligat să abdice în favoarea fiului său Mihai I, iar conducerea a fost preluată de Ion Antonescu. Pe 23 noiembrie 1940, România a aderat la Pactul Tripartit (Axa). Țara a intrat în război la 22 iunie 1941 alături de Germania pentru a elibera Basarabia și Bucovina. După eliberarea acestor teritorii, Antonescu a continuat lupta alături de Germania.
Vara lui 1944 a adus ofensiva sovietică în zona Iași-Chișinău, iar pe 23 august 1944, Regele Mihai I l-a demis și arestat pe Ion Antonescu, România întorcând armele împotriva Germaniei și alăturându-se Națiunilor Unite. Pe 12 septembrie 1944, Convenția de armistițiu de la Moscova a legalizat controlul sovietic în România, recunoscând ieșirea țării din războiul antisovietic, dar cu obligația de a continua lupta împotriva Germaniei.
De reținut! Convenția de armistițiu menționa că granița cu URSS rămânea cea din 1940, Dictatul de la Viena era anulat, iar trupele sovietice primeau drept de mișcare pe teritoriul țării. România a participat ulterior la eliberarea Ungariei, Austriei și Cehoslovaciei.