Romanizarea și Declinul Imperiului
Cel mai important și durabil rezultat al dominației romane a fost procesul de romanizare. Prin acesta, romanii au reușit să-și impună cultura și limba latină în teritoriile cucerite. Factori precum armata, administrația, coloniștii și religia au jucat roluri esențiale în răspândirea culturii romane, dar componenta lingvistică a fost cea mai importantă.
Declinul imperiului a început în anul 235 d.Hr, odată cu moartea ultimului împărat din dinastia Severilor. A urmat o perioadă de anarhie militară (235-284), când armata a devenit atât de puternică încât a provocat o criză majoră. Atacurile externe și criza economică (nesiguranța drumurilor, declinul comerțului) au accelerat prăbușirea.
Pentru a salva imperiul, Diocletian (284-305) a introdus tetrarhia (guvernare în 4) și a pus bazele unei monarhii absolute de drept divin, în care împăratul era considerat "dominus et deus" (stăpân și zeu). Mai târziu, Constantin cel Mare a renunțat la tetrarhie și în 313 a emis Edictul de la Milan, acordând libertate de cult creștinismului.
În 395, împăratul Theodosius a împărțit imperiul între cei doi fii ai săi, creând Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. În 476, Imperiul Roman de Apus a fost cucerit de migratorii germanici, Romulus Augustus devenind ultimul împărat roman al Occidentului.
Important! Deși Imperiul Roman de Apus a căzut în 476, partea de răsărit (Imperiul Bizantin) a continuat să existe pentru încă aproape o mie de ani, până în 1453.