Alți autori și despotismul luminat
Literatura a jucat un rol esențial în răspândirea ideilor iluministe. Autori precum Daniel Defoe cu „Robinson Crusoe", Jonathan Swift cu „Călătoriile lui Gulliver" sau Beaumarchais cu piesele sale despre Figaro au promovat prin operele lor critici subtile la adresa societății existente, făcându-le accesibile publicului larg.
Despotismul luminat reprezintă o adaptare a ideilor iluministe de către unii monarhi europeni, care au implementat reforme inspirate din operele gânditorilor iluminiști. Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina cea Mare a Rusiei și Iosif al II-lea al Austriei se numără printre cei mai cunoscuți despoți luminați. Ei au inițiat reforme precum modernizarea legislației, reducerea taxelor, îmbunătățirea situației țărănimii și promovarea toleranței religioase.
Paradoxal, deși reformele aveau ca scop consolidarea unei societăți în care nobilimea rămânea privilegiată, tocmai aristocrația s-a opus acestor schimbări, considerându-le prea revoluționare. Această tensiune a evidențiat contradicțiile din societatea Vechiului Regim.
Iluminismul românesc este reprezentat în principal de cărturarii Școlii Ardelene. Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai și Ion Budai-Deleanu au pus bazele conștiinței naționale prin lucrări ce demonstrau originea latină a limbii române, vechimea și continuitatea poporului român. Ideile lor au inspirat documentul „Supplex Libellus Valachorum", care cerea drepturi egale pentru românii din Transilvania.
Important! Operele Școlii Ardelene nu erau simple lucrări academice - ele reprezentau arme intelectuale în lupta pentru emanciparea națională a românilor, demonstrând că iluminismul a fost și un catalizator pentru mișcările naționale din Europa.