Evoluția constituțională a României

Constituția este legea fundamentală a unui stat care stabilește forma de guvernământ, structura social-economică și politică, modul de organizare a instituțiilor, precum și drepturile și obligațiile cetățenilor.

În societatea românească, ideea de constituție s-a conturat în contextul procesului de modernizare de la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, fiind influențată de ideile Revoluției Franceze. Înainte de primele constituții moderne, au existat mai multe documente cu rol constituțional precum:

• Cererile norodului românesc (1821)
• Constituția cărvunarilor (1822)
• Regulamentele Organice (1831, 1832)
• Proclamația de la Islaz (1848)
• Convenția de la Paris (1858)

Știai că? Nicolae Iorga afirma în 1938 că ideea de constituție era "cea dintâi necesitate în statele românești".

Evoluția constituțională a României de la Unirea Principatelor (1859) până la revoluția din 1989 a cunoscut patru etape distincte:

• Etapa de așezare a instituțiilor constituționale (1859-1866)
• Etapa de continuitate a instituțiilor constituționale (1866-1938)
• Etapa de instabilitate constituțională (1938-1947)
• Etapa dictaturii comuniste (1947-1989)

Clasificarea constituțiilor românești

În funcție de regimul politic pe care l-au promovat, constituțiile românești se împart în trei categorii principale:

1. Constituții democratice:

   • Constituția din 1866
   • Constituția din 1923
   • Constituția din 1991

2. Constituții autoritare:

   • Constituția din 1938

3. Constituții comuniste:

   • Constituția din 1948
   • Constituția din 1952
   • Constituția din 1965

Constituția din 1866 - Prima constituție modernă a României

Context și cauze:

• Înlăturarea lui Cuza și aducerea unui prinț străin au urgențat elaborarea unei noi legi fundamentale
• Dorința românilor de a avea o lege adoptată de ei înșiși
• Necesitatea consolidării statului

Constituția a fost elaborată de Consiliul de Stat, discutată în Adunarea Constituantă și promulgată de domnitor la 1 iulie 1866. A avut drept model Constituția Belgiei din 1831, considerată la acea vreme cea mai democratică din Europa.

Important! Această constituție a fost prima lege fundamentală internă a României, fiind elaborată fără concursul puterilor străine, ceea ce reprezenta un act de independență față de Imperiul Otoman.

Constituția din 1866 avea un caracter democratic liberal și a rămas în vigoare până în 1923, suferind unele modificări în 1879 și 1884.

Conținutul Constituției din 1866

Constituția era structurată în 8 titluri, organizate în capitole, secțiuni și 133 de articole.

Stat și instituții:

• România era declarată stat indivizibil (art. 1)
• Teritoriul era inalienabil (art. 2)
• Forma de guvernare trecea de la monarhie electivă la monarhie constituțională ereditară (art. 82)
• Nu menționa raporturile cu Imperiul Otoman, afirmând indirect independența

Principii fundamentale:

• Suveranitatea națională - toate puterile emanau de la națiune
• Guvernare reprezentativă (art. 38) - poporul își alegea reprezentanți
• Separarea puterilor în stat (art. 32, 35, 36)
• Principiul monarhiei ereditare (succesiunea la tron pe linie masculină)
• Principiul "regele domnește, dar nu guvernează" - persoana regelui era inviolabilă, miniștrii fiind răspunzători

Organizarea puterilor în stat:

Puterea executivă - exercitată de domn/principe $din 1881 - rege$ și guvern:

• Domnul numea și revoca miniștrii
• Avea drept de amnistie politică
• Numea funcționarii publici, batea moneda, comanda armata
• Avea inițiativă legislativă, sancționa și promulga legile
• Avea drept de veto
• Convoca/dizolva Parlamentul, declara război/pace

Puterea legislativă - Parlament bicameral:

• Adunarea Deputaților (aleasă pe 4 ani)
• Senat (ales pe 8 ani, reînnoit parțial la 4 ani)
• Drept de inițiativă și sancțiune a legilor
• Drept de interpelare și vot de blam pentru guvern

Puterea judecătorească:

• Exercitată de instanțele judecătorești
• Înalta Curte de Casație - instanța supremă
• Judecătorii erau inamovibili (imuni)

Drepturi și libertăți cetățenești în Constituția din 1866:

• Libera asociere
• Libertatea persoanei
• Inviolabilitatea domiciliului
• Libertatea conștiinței, cuvântului și presei
• Secretul corespondenței
• Dreptul la educație (învățământul primar obligatoriu și gratuit)
• Proprietatea era sacră și inviolabilă (art. 19)

Totuși, articolul 7 stabilea un regim preferențial pentru cetățenii de religie creștină, excluzând de la cetățenie locuitorii de religie mozaică (evreii) sau musulmanii.

Sistemul electoral:

• Se baza pe votul cenzitar (cu excepții pentru profesiunile liberale)
• Vârsta minimă - 21 ani
• Electoratul împărțit în colegii: 4 pentru Adunarea Deputaților și 3 pentru Senat

Modificări importante:

• 1879: modificarea art. 7 - acordarea cetățeniei și pentru locuitori de alte confesiuni
• 1884: introducerea titlului de Regat și modificarea sistemului electoral (reducerea numărului de colegii)
• 1917: proiect de revizuire privind votul universal și regimul proprietății

Constituția din 1923 - Constituția României Mari

A fost principalul fundament al democrației interbelice, adoptată în contextul transformărilor de după Marea Unire: modificarea teritorială, problema minorităților, reforma electorală și cea agrară.

De reținut! Constituția din 1923 a fost necesară pentru a integra provinciile unite cu România în 1918 într-un cadru constituțional unitar și pentru a respecta drepturile minorităților conform tratatelor de pace.

Constituția din 1991 - Constituția statului de drept

Context și cauze: Prăbușirea regimului comunist în decembrie 1989 și revenirea la democrație au impus necesitatea elaborării unei noi legi fundamentale. Constituția a fost adoptată de Parlament (Adunarea Constituantă) la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991.

Caracter: democratic

Structură: 8 titluri și 156 de articole (după modificarea din 2003)

Principii fundamentale:

• România = stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil (art. 1)
• România = republică democratică semiprezidențială, stat de drept și social
• Teritoriul - inalienabil
• Suveranitatea națională aparține poporului român care o exercită prin reprezentanți și referendum
• Separarea puterilor în stat

Organizarea puterilor:

Puterea executivă - președinte și guvern:

• Președintele României, ales prin vot universal pentru 5 ani (după 2003), reprezintă statul, veghează la respectarea Constituției, este mediator între puterile statului
• Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe și conducerea generală a administrației publice, răspunde politic în fața Parlamentului

Puterea legislativă - Parlament bicameral:

• Camera Deputaților și Senat
• Unica autoritate legiuitoare a țării
• Adoptă legi și bugetul

Puterea judecătorească:

• Instanțele de judecată care veghează la respectarea legilor
• Curtea Supremă de Justiție
• Judecătorii sunt independenți și inamovibili

Important pentru examen! Constituția din 1991 a consacrat principii esențiale precum pluripartidismul, garantarea drepturilor și libertăților cetățenești și egalitatea în fața legii.

Constituția din 1938 - Constituția regimului autoritar al lui Carol al II-lea

Caracter: autoritar

Structură: 8 titluri și 100 de articole

Stat și instituții:

• Se consacra o monarhie autoritară - "regele domnește și guvernează"
• Regatul României era definit ca stat național, unitar și indivizibil (art. 1)
• Teritoriul României era declarat inalienabil (art. 2) și nu putea fi "colonizat cu populațiuni de seminție străină"
• Erau interzise propaganda pentru schimbarea formei de guvernământ și lupta de clasă
• Tinerii erau înregimentați politic în organizația "Straja Țării"

Principii generale:

• Principiile nu mai erau liberale - Titlul II făcea referire întâi la îndatoririle românilor și abia apoi la drepturi
• Consacra principiul supremației regelui (art. 30 îl proclama pe rege "capul statului")
• Erau suprimate principiile suveranității poporului și separării reale a puterilor în stat

Observație importantă: Deși separarea puterilor era menținută formal, în realitate regele devenea șeful suprem al statului, concentrând toate prerogativele importante.

Organizarea puterilor:

• Puterea executivă - exercitată de rege prin Guvern (numit și revocat de rege, fără răspundere politică față de Parlament)
• Puterea legislativă - exercitată de rege prin Reprezentanța Națională (Parlamentul avea un rol decorativ)
• Puterea judecătorească - aparținea Curții de Justiție și Casație (se desființau juriile)

Drepturi și libertăți cetățenești în Constituția din 1938:

Titlul II era împărțit în două capitole: "Despre datoriile românilor" și "Despre drepturile românilor" - se vorbea mai întâi de obligații și apoi de drepturi.

Libertățile erau mult restrânse și menținute doar formal:

• Dreptul de întrunire și manifestare era controlat de poliție
• Dreptul de asociere era anulat
• Partidele politice erau desființate $prin decretul-lege din martie 1938$
• Sindicatele erau desființate și înlocuite cu bresle de lucrători
• Justiția avea posibilitatea de a controla scrisori, telegrame etc.

Sistemul electoral:

• Dreptul de vot era atribuit persoanelor de peste 30 ani și numai pentru știutorii de carte
• Femeile primeau pentru prima dată drept de vot (dar nu erau eligibile)
• Scădea semnificativ numărul alegătorilor

De reținut: Constituția din 1938 a fost expresia unui abuz de putere, emanând de la puterea executivă și nu de la cea legislativă. A urmărit să consolideze puterea instituției regale și autoritatea personală a monarhului.

Constituțiile comuniste

Au existat trei constituții comuniste în România:

• 1948 - marchează desființarea vechiului regim și trecerea la regimul comunist
• 1952 - marchează subordonarea completă a statului partidului unic
• 1965 - marchează schimbarea liderului politic și consființește "victoria" societății de tip socialist

Asemănări între constituțiile comuniste:

• Au avut la bază modelul Constituției sovietice din 1936
• Au rupt legătura cu constituțiile anterioare
• Au înlocuit principiile democratice cu principiul "puterii poporului"
• Au introdus partidul unic ca "forță conducătoare" $1948-1965: PMR; din 1965: PCR$
• Au eliminat separarea puterilor în stat și au introdus Marea Adunare Națională (parlament unicameral)
• Drepturile și libertățile cetățenești erau menținute formal dar mult îngrădite

Constituția Republicii Populare Române din 1948

Context: După al Doilea Război Mondial, în contextul ocupației sovietice, comuniștii au preluat puterea în România. La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost forțat să abdice și s-a proclamat Republica Populară Română.

Caracter: totalitar

Structură: 10 titluri și 105 articole

Stat și instituții:

• Forma de stat = Republica Populară (art. 1)
• Teritoriul statului era declarat unitar, independent și suveran (afirmație cu caracter propagandistic)

Principii:

• Menținea formal principii democratice (suveranitatea poporului, separația puterilor în stat, egalitatea în fața legii)
• În realitate, rolul conducător îl avea Partidul Muncitoresc Român (PMR)
• Separația puterilor era doar formală, nefiind respectată în practică

Organizarea puterilor:

• Puterea legislativă - Marea Adunare Națională (MAN) - unicul organ legislativ, cu rol formal
• Puterea executivă - Consiliul de Miniștri (guvernul comunist) - răspundea în fața MAN, coordona și planifica economia
• Puterea judecătorească - Tribunalul Suprem al RPR și instanțele inferioare, toate aflate sub controlul partidului-stat

Drepturi și libertăți:

• Erau prevăzute formal, dar mult îngrădite
• Se specifica faptul că la baza dezvoltării economice stă proprietatea de stat ("bunurile comune ale poporului")
• Economia națională era planificată de guvern (nu era o economie liberă)
• Formal se garantau: egalitatea în fața legii, dreptul la muncă și odihnă, libertatea conștiinței etc.

Sistemul electoral: vot universal de la 18 ani

Atenție! Constituțiile comuniste aveau caracter propagandistic și formal, în realitate drepturile și libertățile fiind drastic limitate, iar puterea fiind concentrată în mâinile partidului unic.

Modificări constituționale importante

Constituția din 1965:

• În februarie 1968: reorganizarea administrativă a teritoriului țării în județe
• În 1974: instituirea funcției de președinte al RSR (preluând atribuțiile Consiliului de Stat)

Constituția din 1991:

• Revizuită în 2003, când s-a modificat durata mandatului prezidențial de la 4 la 5 ani și s-au adus ajustări pentru aderarea la NATO și UE

Importanța studierii constituțiilor

Constituțiile care au stat la baza organizării sistemului politico-instituțional al României reflectă diferite stadii de dezvoltare ale statului. Importanța lor este dată de faptul că orice schimbare de regim trebuie legitimată prin adoptarea unei legi fundamentale care să stabilească principiile după care se guvernează statul.

Termeni importanți de reținut:

• A abroga = A anula, a suprima o lege
• A promulga = A dispune printr-un act oficial ca o lege să intre în vigoare
• A sancționa = A confirma o lege sau o dispoziție
• Avocatul Poporului = Instituție care mediază conflictele dintre persoane și autoritățile publice
• Colegiu electoral = Categorie electorală care cuprinde cetățeni cu aceeași avere sau rang social
• Curtea Constituțională = Autoritate de jurisdicție constituțională, independentă de alte autorități
• Convenție = Denumire dată unor tratate internaționale
• Constituționalitate = Însușirea unei legi de a fi în conformitate cu Constituția

Reține pentru examen! Constituțiile reflectă regimurile politice sub care au fost elaborate. Constituțiile democratice (1866, 1923, 1991) au promovat separarea puterilor în stat și garantarea drepturilor și libertăților, cele autoritare (1938) au concentrat puterea în mâinile monarhului, iar cele comuniste (1948, 1952, 1965) au subordonat statul partidului unic.

Constituțiile României: asemănări și deosebiri

Constituțiile democratice (1866, 1923, 1991):

• Se bazează pe principiul separării puterilor în stat
• Garantează drepturi și libertăți cetățenești (libertatea conștiinței, inviolabilitatea persoanei, egalitatea în fața legii)
• Stipulează că puterea emană de la națiune
• Asigură inviolabilitatea și indivizibilitatea teritoriului național

Constituția autoritară (1938):

• Renunță la principiul separării reale a puterilor în stat
• Concentrează puterea în mâinile monarhului
• Limitează drepturile și libertățile cetățenilor
• Introduce principiul "îndatoririlor" înaintea drepturilor
• Menține formal caracterul național unitar și indivizibil al statului

Constituțiile comuniste (1948, 1952, 1965):

• Consacră rolul conducător al partidului unic
• Desființează real separația puterilor în stat
• Introduc proprietatea socialistă și economia planificată
• Menționează formal drepturi și libertăți, dar le limitează drastic în practică
• Păstrează declarativ caracterul național, unitar și indivizibil al statului

Concluzie: Evoluția constituțională a României reflectă transformările politice majore prin care a trecut țara, de la monarhia constituțională la republica democratică, trecând prin regimuri autoritare și totalitare. Fiecare constituție a legitimat un anumit tip de regim politic și a stabilit principiile de organizare a statului în funcție de ideologia dominantă a vremii.