Burebista și Decebal: Marii conducători ai Daciei

Înainte de secolul I î.e.n., geto-dacii erau organizați în triburi și uniuni de triburi. În acest secol, Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, a început unificarea acestor triburi într-un stat puternic, folosind atât diplomația, cât și forța militară.

Statul dac avea capitala la Sarmizegetusa, în Munții Orăștiei. Granițele Daciei erau impresionante: la nord se întindeau până la Carpații Păduroși, la sud până la Munții Balcani, la est până la râul Bug, iar la vest până la Dunărea Mijlocie (Slovacia actuală).

Societatea dacică era împărțită în două clase principale: tarabosteii $sau pileații - aristocrația$ și comații $sau capilații - oamenii de rând$. Pe plan religios, dacii erau politeişti, având ca zeu suprem pe Zalmoxis.

Știai că? În anul 48 î.e.n., Burebista a participat la războiul civil dintre Cezar și Pompei, oferind ajutor celui din urmă. Deși Cezar a câștigat și plănuia să atace Dacia, nu a reușit din cauza asasinării sale.

Mai târziu, sub conducerea lui Decebal, dacii au devenit "clienți" ai Imperiului Roman, primind bani, meșteri și instructori militari. Însă relațiile s-au deteriorat, iar împăratul Traian a inițiat războaiele daco-romane. În primul război (101-102), rezultatele au fost nefavorabile pentru Traian. În cel de-al doilea război (105-106), romanii au cucerit Sarmizegetusa, Decebal s-a sinucis, iar Dacia a devenit provincie romană.