Formațiuni prestatale și procesul de formare a statelor medievale
În Transilvania intracarpatică au existat mai multe formațiuni politice menționate în izvoare istorice importante. Gesta Hungarorum consemnează în secolele IX-X voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut, iar Legenda Sfântului Gerard menționează în secolul XI voievodatele lui Gyla și Ahtum (în locurile unde anterior domniseră Gelu și Glad), toate aflându-se în conflict cu maghiarii.
La sud de Carpați, în zona Țării Românești, Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 atestă existența unor formațiuni politice importante. Voievodatele lui Litovoi și Seneslau beneficiau de autonomie în schimbul participării la apărarea Ungariei. În aceeași zonă existau și cnezatele lui Ioan și Farcaș, care depindeau de Țara Severinului, toate fiind vasale regelui Ungariei.
În Moldova extracarpatică, formarea statului a avut loc în secolul XIV prin două momente esențiale: descălecatul lui Dragoș (1347) și descălecatul lui Bogdan , care a marcat începutul independenței Moldovei.
Știai că? Domnitorii din Țara Românească și Moldova aveau dublu rol, fiind atât "domn" (singur stăpânitor) cât și "voievod" (comandant suprem al armatei), simbolizând astfel atât puterea politică cât și cea militară.
După constituire, statele medievale românești au dezvoltat instituții centrale puternice. Domnia, ca instituție politică autohtonă, se baza pe principiul electiv-ereditar, iar simbolurile puterii domnești erau coroana, sceptrul și buzduganul.
