Vegetația, fauna și solurile României

România prezintă o organizare etajată a componentelor de mediu, în strânsă legătură cu treptele de relief. În zonele montane (peste 800m) găsim etajul alpin cu pajiști alpine (peste 2000m) și etajul subalpin cu tufișuri și arbuști (peste 1800m), unde predomină spodosolurile acide.

Coborând în treapta dealurilor și podișurilor $200-800m$, întâlnim păduri diverse: de conifere în amestec cu fag $1100-1300m$, făgete pure $500-1200m$ și păduri mixte de stejar cu fag $400-600m$. Solurile predominante sunt cambisolurile $soluri brun-acide de pădure$ și argiluvisolurile $soluri brune argilo-iluviale$.

În zonele de câmpie (<200m) apare vegetația de stepă și silvostepă, cu păduri de stejar în zonele mai înalte $200-500m$ și vegetație ierboasă în zonele mai joase. Aici se dezvoltă molisolurile, dintre care cele mai fertile sunt cernoziomurile.

Știai că? Vegetația de luncă (zăvoi) se formează de-a lungul cursurilor de apă indiferent de altitudine, fiind o vegetație azonală care nu respectă strict etajarea obișnuită.

Vegetația azonală include și comunitățile din zonele de sărături, mlaștini sau nisipuri, care sunt determinate mai mult de condițiile locale de sol și umiditate decât de poziția în relief. Acestea sunt asociate cu soluri azonale specifice precum cele aluvionare, sărăturoase, nisipoase sau turboase.