Structura învelișului electronic

Electronii sunt organizați în maximum 7 straturi principale (notate K, L, M, N, O, P, Q). Numărul maxim de electroni pentru fiecare strat se calculează cu formula 2n², unde n este numărul stratului.

În realitate, fiecare strat electronic este format din substraturi și orbitali de diferite tipuri:

• Orbitalul s: are formă sferică, energie minimă, aparține substratului s și conține maxim 2 electroni cu spin opus
• Orbitalul p: formă bilobară, energie mai mare decât orbitalul s, conține maxim 6 electroni (3 orbitali p x 2 electroni)
• Orbitalii d și f: au forme complexe și energii mai mari

Reține! Orbitalul reprezintă zona din jurul nucleului unde probabilitatea de a găsi electroni este maximă. Fiecare orbital poate conține maxim 2 electroni.

Substratul p este format din 3 orbitali diferiți (px, py, pz), fiecare putând conține 2 electroni, rezultând astfel un total de 6 electroni pe substratul p.

Reguli de ocupare a electronilor

Electronii se distribuie în înveliș respectând trei reguli fundamentale:

1. Principiul ocupării succesive (principiul energetic) - electronii ocupă orbitalii în ordinea crescătoare a energiei: s → p → d → f

2. Principiul de excluziune al lui Pauli - fiecare orbital poate conține maximum 2 electroni cu spin opus (↑↓)

3. Principiul lui Hund - electronii ocupă mai întâi câte un orbital liber din același substrat, iar apoi se completează cu al doilea electron cu spin opus

Fiecare substrat conține un număr specific de orbitali:

• Substratul s: 1 orbital (2 electroni)
• Substratul p: 3 orbitali (6 electroni)
• Substratul d: 5 orbitali (10 electroni)

Important! Configurația electronică reprezintă modul de repartizare a electronilor pe straturi, substraturi și orbitali. Vei folosi aceste reguli pentru a înțelege comportamentul chimic al elementelor.

Numărul maxim de electroni pentru fiecare strat principal crește: stratul K(2e⁻), L(8e⁻), M(18e⁻), etc., conform formulei 2n².