Denumirea sărurilor
Sărurile provenite de la hidracizi se denumesc după o regulă simplă: numele nemetalului + sufixul "-ură" + de + numele metalului. De exemplu, NaCl se numește clorură de sodiu, iar ZnS se numește sulfură de zinc.
Când metalul are valență variabilă, valența se specifică la sfârșitul denumirii, folosind cifre romane între paranteze. Alternativ, poți întâlni și denumiri uzuale care folosesc sufixele "-oasă" pentru valența inferioară și "-ică" pentru valența superioară.
Exemple importante sunt MgBr2 (bromură de magneziu), K2S (sulfură de potasiu), FeCl2 (clorură de fier (II) sau clorură feroasă) și FeCl3 (clorură de fier (III) sau clorură ferică).
Reține! Valența metalului determină proporția în care acesta se combină cu nemetalul în sare, afectând atât formula chimică cât și denumirea compusului.