Țesutul Epitelial Glandular

Țesutul epitelial glandular sau secretor este specializat în producerea și eliberarea unor substanțe. Împreună cu țesutul conjunctiv, vase de sânge și nervi formează glandele. Acestea se clasifică în trei tipuri principale.

Glandele exocrine au canale de excreție prin care elimină produși. Exemple: glandele salivare, glandele gastrice, glandele mamare, sebacee și sudoripare. Produsul lor de secreție este eliminat la exterior sau în interiorul unor cavități.

Glandele endocrine nu au canal de excreție, iar produsul lor de secreție (hormonii) este eliberat direct în sânge. Printre acestea se numără: hipofiza, tiroida, suprarenalele, epifiza, paratiroidele și timusul.

Glandele mixte au atât funcție exocrină, cât și endocrină. Un exemplu important este pancreasul, care are:

• Funcție exocrină: produce sucul pancreatic ce se varsă în intestin
• Funcție endocrină: secretă insulina și glucagonul direct în sânge

Interesant! Testiculele și ovarele sunt tot glande mixte. Testiculele produc spermatozoizi (exocrin) și testosteron (endocrin), iar ovarele produc ovule (exocrin) și hormonii estrogen și progesteron (endocrin).

Țesutul Epitelial - Caracteristici Generale

Țesutul epitelial acoperă corpul la exterior (pielea) și căptușește suprafața internă a organelor. Este format din celule pavimentoase, cubice sau cilindrice, strâns unite între ele. Un aspect important este că țesutul epitelial nu are vascularizație proprie, hrănirea realizându-se din straturile profunde.

Țesutul epitelial poate fi de acoperire, glandular sau senzorial. În funcție de numărul de straturi, epiteliul de acoperire poate fi unistratificat (un singur strat de celule) sau pluristratificat (două sau mai multe straturi).

Epiteliul unistratificat poate fi: pavimentos (în seroase, pleură, peritoneu, pericard), cubic (în bronhiole terminale) sau cilindric (în mucoasa tubului digestiv, trompe uterine).

Reține! Pericardul, pleura și peritoneul sunt membrane seroase care căptușesc diferite cavități ale corpului. Inflamația peritoneului poartă denumirea de peritonită.

Epiteliul pluristratificat poate fi keratinizat (în epidermă) sau nekeratinizat (în mucoasa bucală). Există și un tip special numit epiteliu pseudostratificat (pare stratificat dar nu este), întâlnit în mucoasa traheală, bronhii principale, uretră și vezica urinară.

Tipuri Speciale de Epiteliu și Țesutul Conjunctiv

Există și alte tipuri specializate de epiteliu:

• Epiteliul de resorbție - recuperează substanțele neutilizate din organism
• Epiteliul senzorial - are rol în recepționarea stimulilor din mediul extern, fiind format din celule de susținere și celule senzitive (de exemplu, în mugurii gustativi)

Țesutul conjunctiv este alcătuit din celule conjunctive și o substanță fundamentală ce conține fibre de colagen, elastice și de reticulină. Consistența sa poate varia: poate fi moale, dur sau fluid (sângele).

Principalele caracteristici ale țesutului conjunctiv sunt:

• Are rol nutritiv și susține alte țesuturi
• Conține diverse tipuri de celule
• Substanța fundamentală servește ca mediu pentru transportul nutrienților

Important pentru examene! Țesutul conjunctiv este singurul tip de țesut care are substanță fundamentală bine dezvoltată, ce permite transportul de substanțe între sânge și celule.

Țesutul conjunctiv este esențial pentru susținerea și conectarea diferitelor organe și structuri ale corpului. În funcție de compoziție și funcții, există mai multe tipuri specifice de țesut conjunctiv.

Tipuri de Țesut Conjunctiv Moale

Țesutul conjunctiv lax conține fibre, substanță fundamentală și celule în proporții aproximativ egale. Are rol nutritiv și înconjoară alte țesuturi, fiind tipul cel mai răspândit.

Țesutul conjunctiv reticulat are numeroase fibre de reticulină care formează o rețea. În ochiurile acestei rețele se află elementele figurate din măduva hematogenă. Este întâlnit în organele limfoide: măduva hematogenă, ganglionii limfatici, splina și amigdale.

Țesutul adipos conține celule care au transformat citoplasma în grăsime, fiind dispus în jurul unor organe. Are rol în protecția termică și mecanică a corpului.

Țesutul fibros este bogat în fibre de colagen care oferă rezistență. Îl găsim în ligamente, tendoane și aponevroze. Are rol mecanic, de legătură între structuri.

Aplicație practică: Țesutul elastic, bogat în fibre elastice, se găsește în pereții arterelor și în corzile vocale ale plămânilor. Elasticitatea sa permite revenirea la forma inițială după întindere.

Toate aceste țesuturi conjunctive moi au funcții importante în susținerea și protecția organelor și în menținerea integrității structurale a corpului.

Țesutul Cartilaginos

Țesutul cartilaginos este un tip de țesut conjunctiv semidur care conține celule numite condrocite. Acestea sunt adăpostite în cavități numite condroplaste. Substanța fundamentală poartă numele de condrină.

O caracteristică importantă a țesutului cartilaginos este că nu este vascularizat, ceea ce explică de ce se regenerează greu după leziuni.

Există trei tipuri principale de țesut cartilaginos:

1. Cartilajul hialin - are aspect translucid, albicios și conține puține fibre foarte fine. Se găsește în cartilajele costale, traheale și suprafețele articulare ale oaselor. Are elasticitate redusă.

2. Cartilajul elastic - conține fibre elastice și se găsește în pavilionul urechii și în epiglotă. După cum sugerează și numele, are o elasticitate mai mare decât cartilajul hialin.

3. Cartilajul fibros - conține puține celule, dar este bogat în fibre, ceea ce îi oferă rezistență mare. Este prezent în discurile intervertebrale și în meniscurile articulare.

Reține pentru aplicații practice: Cartilajul de creștere, format din cartilaj hialin, se găsește la extremitățile oaselor lungi la copii și adolescenți și permite creșterea în lungime a oaselor. După încheierea creșterii, acesta se osifică.

Țesutul Osos

Țesutul osos este un tip de țesut conjunctiv dur, alcătuit din:

• Celule tinere numite osteoblaste
• Celule mature numite osteocite, găsite în cavități numite osteoplaste
• Celule mari, gigantice, multinucleate numite osteoclaste
• Substanță fundamentală care conține oseină impregnată cu săruri de calciu

În funcție de dispoziția lamelelor osoase, țesutul osos poate fi compact sau spongios.

Țesutul osos compact este format din lamele osoase dispuse în jurul unor centre de osificare numite canale Havers. Aceste lamele formează sisteme concentrice numite sisteme haversiene sau osteoni. Canalul Havers conține vase de sânge care asigură nutriția osului.

Țesutul osos spongios este format din lamele osoase dispuse neregulat, numite trabecule. Acestea formează o rețea cu spații libere numite areole, în care se găsește măduva osoasă hematogenă.

Fascinant! Osul este un țesut viu care se remodelează constant. Osteoclastele distrug țesutul osos vechi, iar osteoblastele formează țesut osos nou, permițând adaptarea la stres și repararea fracturilor.

Periostul este o membrană care învelește osul și are rol în nutriția, creșterea și regenerarea acestuia. Cartilajul de creștere este responsabil de creșterea în lungime a oaselor lungi la copii și adolescenți.

Țesutul Muscular

Țesutul muscular este format din celule a căror membrană celulară se numește sarcolemă, iar citoplasma poartă denumirea de sarcoplasmă sau mioplasmă. Sarcoplasmă conține organite comune și specifice, în special miofibrile.

Există trei tipuri principale de țesut muscular:

1. Țesutul muscular scheletic
2. Țesutul muscular cardiac
3. Țesutul muscular neted

Țesutul muscular scheletic prezintă miofibrile de actină care formează discul clar și miofibrile de miozină care formează discul întunecat. În mijlocul discului clar se află o membrană Z, iar în mijlocul discului întunecat se află banda H.

Structura microscopică a mușchiului scheletic îi conferă aspectul striat caracteristic. Unitățile funcționale ale fibrelor musculare sunt sarcomerii, porțiunile cuprinse între două membrane Z consecutive.

Important pentru înțelegere: Contracția musculară se realizează prin alunecarea filamentelor de actină peste cele de miozină, ceea ce duce la scurtarea saromerilor. Acest mecanism explică cum se realizează mișcările în corpul nostru!

Țesutul muscular scheletic este atașat de oase prin tendoane și este responsabil pentru mișcările voluntare ale corpului. Este singurul tip de țesut muscular pe care îl putem controla conștient.