Căile sensibilității și motilității corpului

Sistemul nervos transmite informații prin căi ascendente (senzitive) și descendente (motorii). Căile ascendente transportă informații de la receptori la creier, în timp ce căile descendente transmit comenzi de la creier către mușchi.

Sensibilitatea proprioceptivă conștientă utilizează fasciculele spinobulbare Goll și Burdach cu trei neuroni succesivi: protoneuronul (în ganglionul spinal), deutoneuronul (în nucleii bulbari) și tritoneuronul (în talamus). Aceste căi transmit informații despre poziția corpului către scoarța cerebrală.

Sensibilitatea proprioceptivă inconștientă folosește fasciculele spinocerebeloase Flechsig (direct) și Growes (indirect), transmițând informații de la proprioceptori direct către cerebel, fără conștientizarea acestora.

Reține! Motilitatea corpului se împarte în voluntară (controlată prin căile piramidale pentru mișcări precise) și involuntară (controlată prin căi extrapiramidale pentru contracții musculare automate).

Tipuri de sensibilitate exteroceptivă

Simțurile noastre captează informații din mediu prin căi specializate. Fiecare tip de sensibilitate are propria sa "autostradă" neuronală.

Sensibilitatea tactilă fină (epicritică) este transmisă prin fasciculele spinobulbare Goll și Burdach cu trei neuroni succesivi, permițându-ne să simțim texturi delicate și vibrații. Degetele tale pot detecta diferențe minuscule tocmai datorită acestei căi.

Sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică) folosește fasciculul spinotalamic anterior, tot cu trei neuroni, dar această cale transportă informații mai puțin precise despre atingere și presiune ușoară.

Sensibilitatea termică și dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral, cu aceeași structură de trei neuroni. Această cale te ajută să simți temperatura obiectelor și durerea - mecanisme esențiale pentru protecția organismului.

Atenție! Toate căile de sensibilitate exteroceptivă au proiecție corticală, adică ajung în final la scoarța cerebrală unde sunt conștientizate.

Circuitul informației nervoase

Informația în sistemul nervos circulă printr-un circuit specific, de la stimul până la răspuns. Acest traseu asigură reacții coordonate la schimbările mediului.

Calea aferentă este senzitivă și transportă informațiile de la receptori (R) la centrii nervoși (CN). Receptorii transformă energia stimulului extern în impuls nervos care călătorește spre creier pentru analiză.

Centrii nervoși reprezintă structurile din sistemul nervos central care analizează și prelucrează informațiile primite. Ei au două componente: una senzitivă (care primește informația) și una motorie (care emite comenzi).

Calea eferentă este motorie și transmite comenzile de la centrii nervoși către efectori. Efectorul poate fi un mușchi (striat sau neted) sau o glandă care execută comanda primită.

Pro tip! Poți memora acest circuit folosind acronimul RCEE: Receptor → Cale aferentă → Centru nervos → Cale eferentă → Efector.

Actul reflex și tipurile de receptori

Actul reflex este răspunsul automat al organismului la un stimul. Îți permite să reacționezi rapid la pericole fără să "aștepți" decizia conștientă.

Arcul reflex reprezintă baza anatomică a actului reflex și include: receptor, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă și efector. Acest circuit poate funcționa autonom, fără implicarea conștiinței (de exemplu, când retragi mâna de pe o suprafață fierbinte).

Receptorii sunt clasificați după mai multe criterii. După localizare, avem exteroreceptori (la suprafața corpului), proprioceptori (în mușchi, tendoane) și interoreceptori (în organele interne). După natura agentului excitant, există mecanoreceptori, algoreceptori (durere), termoreceptori și alții.

Un criteriu interesant este viteza de adaptare: receptorii fazici își reduc activitatea când stimulul persistă (te obișnuiești cu mirosul parfumului), iar cei tonici mențin activitatea constantă cât timp este prezent stimulul (simți în continuu poziția corpului).

Interesant! Adaptarea receptorilor fazici explică de ce nu mai simți hainele pe corp după câteva minute de la îmbrăcare - creierul filtrează informațiile constante pentru a se concentra pe cele noi și relevante.

Organizarea sistemului nervos

Sistemul nervos are o arhitectură complexă care îi permite să coordoneze toate funcțiile organismului, de la clipit până la rezolvarea problemelor de matematică.

Din punct de vedere topografic, sistemul nervos se împarte în central și periferic. Sistemul nervos central include encefalul (creier) cu toate componentele sale (trunchi cerebral, diencefal, cerebel, emisfere cerebrale) și măduva spinării. Sistemul nervos periferic cuprinde nervii cranieni (12 perechi), nervii spinali (31 perechi) și ganglionii nervoși.

Din punct de vedere funcțional, avem sistemul nervos somatic (controlează relația organismului cu mediul extern) și sistemul nervos vegetativ (coordonează funcțiile organelor interne). Sistemul vegetativ are două componente complementare: simpaticul (activează organismul în situații de stres sau pericol) și parasimpaticul (dominant în condiții normale, de relaxare).

Știai că? Măduva spinării nu ocupă întregul canal vertebral. Ea se termină la nivelul vertebrei lombare L2, continuând cu filum terminale, un filament subțire care ajunge până la a doua vertebră coccigiană.