Introducere în Sistemul Nervos

Funcțiile Fundamentale ale Organismului Uman

Organismul uman prezintă trei categorii principale de funcții: funcții de relație, funcții de nutriție și funcții de reproducere. Dintre acestea, funcțiile de relație includ sensibilitatea și mișcarea, asigurând integrarea în mediul de viață.

Sensibilitatea (excitabilitatea) reprezintă capacitatea organismului de a reacționa la informațiile din mediu sub forma stimulilor. Acești stimuli pot fi mecanici, fizici sau chimici și determină reacții specifice din partea organismului.

Sistemul nervos coordonează activitățile organismului prin transmiterea informațiilor sub formă de impulsuri nervoase. Din punct de vedere topografic, acesta se clasifică în:

• Sistem nervos central - alcătuit din encefal (trunchi cerebral, cerebel, diencefal) și măduva spinării
• Sistem nervos periferic - include ganglionii nervoși și nervii cranieni și spinali

Reține! Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea inconștientă a organelor interne (digestia, respirația, circulația și excreția), în timp ce sistemul nervos somatic asigură legătura dintre organism și mediul extern.

Funcția de Conducere a Sistemului Nervos

Funcția de conducere se realizează prin substanța albă care conține fascicule nervoase organizate în căi ascendente, descendente și intersegmentare. Aceste căi asigură transmiterea coordonată a impulsurilor nervoase.

Căile ascendente sunt senzitive și transmit impulsurile de la măduva spinării la cortexul cerebral. Ele deservesc diferite tipuri de sensibilitate:

• Sensibilitatea exteroceptivă - condusă pe căi specifice lungi cu proiecție corticală (tactilă grosieră, tactilă fină, termică și dureroasă)
• Sensibilitatea proprioceptivă - poate fi conștientă (kinestezică) sau inconștientă, transmisă prin fascicule specifice

Căile descendente sunt motorii și transmit impulsurile de la creier la măduva spinării. Ele controlează motilitatea voluntară prin fasciculele piramidale (directe și încrucișate) și motilitatea involuntară prin căi extrapiramidale (rubrospinale, vestibulospinale și olivospinale).

Important! Nucleii de origine ai fasciculelor extrapiramidale sunt subordonați cerebelului și au rol în menținerea tonusului muscular, a echilibrului și în realizarea unor activități automate complexe, cum ar fi mersul, scrisul sau condusul mașinii.

Sistemul Nervos Vegetativ: Simpatic și Parasimpatic

Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne prin două componente cu efecte adesea antagonice: sistemul simpatic și sistemul parasimpatic.

La nivelul sistemului digestiv, simpaticul scade secreția glandelor gastrice și intestinale și reduce tonusul și motilitatea, în timp ce parasimpaticul le stimulează. Simpaticul contractă sfincterele, iar parasimpaticul le relaxează, facilitând digestia.

În ceea ce privește sistemul cardiovascular, simpaticul are efect cardioaccelerator și coronarodilatator, iar parasimpaticul este cardiomoderator și coronaroconstrictor. La nivelul vaselor sanguine, simpaticul produce vasoconstricție în tegument și vasedilatație în mușchi.

Sistemul respirator este influențat diferit de cele două sisteme: simpaticul are efect bronhodilatator și inhibă secreția glandelor mucoase, în timp ce parasimpaticul provoacă bronhoconstricție și stimulează secreția.

Bine de știut! Sistemul simpatic pregătește organismul pentru situații de stres prin termogeneză (creșterea temperaturii), în timp ce parasimpaticul favorizează termoliza (pierderea de căldură) și economisirea energiei în perioadele de repaus.