Nutriția saprofită

Organismele saprofite preiau substanțele organice necesare din cadavrele animalelor sau resturile vegetale aflate în descompunere. Acest tip de nutriție este întâlnit mai ales la bacterii și ciuperci, care absorb substanțele organice dizolvate în apă sau descompun substanțele complexe în unele mai simple.

În funcție de tipul de substanțe pe care le pot utiliza, saprofitele pot fi omnivore (folosesc mai multe tipuri de substanțe organice) cum ar fi mucegaiul alb Mucor mucedo care crește pe pâine sau încălțăminte, sau specializate (utilizează un singur tip de substanță), cum este Mycoderma aceti care transformă alcoolul în acid acetic.

Știai că? Unele specii de organisme saprofite modificate genetic pot fi folosite pentru a descompune poluanți precum petrolul sau anumite materiale plastice, contribuind astfel la curățarea mediului!

Importanța organismelor saprofite este enormă - ele descompun resturile organice în minerale, asigură circuitul elementelor în natură și igienizează mediul. De asemenea, unele sunt folosite în industria farmaceutică pentru obținerea antibioticelor, cum ar fi Penicillium notatum (mucegaiul verde-albăstrui).

Nutriția parazită

Nutriția parazită este specifică organismelor care își iau substanțele organice din organisme vii (gazde) pe care le parazitează, producându-le boli numite bacterioze (cauzate de bacterii) sau micoze (cauzate de ciuperci). Paraziții dăunează gazdei prin eliminarea de substanțe toxice sau prin afectarea unor structuri vitale.

Unele specii parazitează o singură gazdă, cum ar fi ciuperca Laboulbenia bayeri care parazitează musca de casă. Altele pot trece de la o gazdă la alta - de exemplu, ciuperca rugina grâului parazitează alternativ grâul și arbustul dracilă. Există și specii care trec de la animale la om, provocând boli numite zoonoze, cum este micoza tricofilică (o infecție a pielii).

Atenție! Mulți paraziți au cicluri de viață complexe, necesitând gazde intermediare pentru a-și completa dezvoltarea.

Trebuie menționat că și unele plante pot fi parazite, cum este cuscuta (numită și torțel), care se înfășoară pe alte plante și le extrage substanțele nutritive.

Nutriția simbiotică și mixotrofă

Simbioza reprezintă asocierea dintre două organisme (de obicei unul autotrof și unul heterotrof) care trăiesc împreună și se ajută reciproc. Un exemplu clasic sunt lichenii, formați din asocierea unei ciuperci cu o algă verde unicelulară.

Alte exemple importante de simbioză sunt micorizele (relația dintre rădăcinile plantelor și ciuperci) - ciuperca ajută planta să absoarbă mai eficient apa și sărurile minerale, iar planta furnizează ciupercii substanțe organice produse prin fotosinteză. De asemenea, nodulii de pe rădăcinile leguminoaselor conțin bacterii fixatoare de azot care transformă azotul atmosferic într-o formă accesibilă plantelor.

Fascinant! Simbioza permite supraviețuirea unor organisme în medii extrem de dificile, unde individual nu ar putea să existe.

Nutriția mixotrofă este caracteristică plantelor care sunt în principal autotrofe, dar în anumite condiții se pot hrăni și cu substanțe organice din alte organisme. Aici includem:

• Plantele semiparazite (ca vâscul) care extrag apă și săruri minerale de la alte plante cu ajutorul haustorilor
• Plantele carnivore (precum Venus din Dionaea) care trăiesc în medii sărace în substanțe nutritive și au dezvoltat adaptări pentru a captura insecte și animale mici