Localizarea și morfologia măduvei spinării

Măduva spinării se găsește în canalul vertebral, format din suprapunerea orificiilor vertebrale, dar nu ocupă complet acest spațiu. Limita superioară este la nivelul găurii occipitale (sau la emergența primului nerv spinal C1), iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2.

Morfologic, măduva spinării are forma unui cordon cilindric, ușor turtit antero-posterior. La suprafața măduvei există mai multe șanțuri importante: fisura mediană anterioară (mai adâncă, separă cordoanele anterioare), șanțul median posterior (mai puțin adânc, separă cordoanele posterioare), șanțuri ventro-laterale și dorso-laterale (prin care ies rădăcinile nervilor spinali).

Măduva prezintă două porțiuni mai voluminoase, numite intumescențe: cea cervicală (corespunde membrelor superioare) și cea lombară (corespunde membrelor inferioare). Este învelită de meningele vertebrale care au rol de protecție și nutriție.

Bine de știut! Canalul vertebral conține măduva spinării cu faldurile sale, lichidul cefalorahidian, rădăcinile nervilor spinali și meningele, dar NU conține ramurile nervilor spinali (dorsală, ventrală, comunicantă), care se găsesc în afara canalului.

Structura măduvei spinării

Măduva spinării are o organizare internă complexă formată din substanță cenușie și substanță albă. Substanța cenușie este situată în centru, formată din corpii neuronilor și celule gliale, având aspect de litera "H" în secțiune transversală.

Părțile laterale ale substanței cenușii formează coarnele:

• Coarnele anterioare - mai late și mai scurte, conțin neuronii somatomotori ale căror axoni formează rădăcinile anterioare ale nervilor spinali
• Coarnele posterioare - mai lungi și mai subțiri, conțin neuroni somatosenzitivi și de asociație
• Coarnele laterale - vizibile în regiunea superioară, conțin neuroni vegetativi simpatici

În jurul substanței cenușii se află substanța reticulată - bine individualizată la nivelul cervical, și substanța reticulată periependimară care înconjoară canalul ependimar.

Substanța albă este situată la periferie și formează cordoane:

• Cordoane anterioare - situate anterior de comisura cenușie și posterior de fisura mediană anterioară
• Cordoane laterale - conțin fascicule importante pentru conducerea impulsurilor
• Cordoane posterioare - conțin fascicule ascendente pentru sensibilitatea profundă

Informație esențială: Coarnele anterioare sunt mai aproape de corpul vertebral și mai departe de arcul vertebral, în timp ce coarnele posterioare sunt mai aproape de arcul vertebral și mai departe de corpul vertebral - acest lucru ajută la identificarea lor în secțiuni microscopice.

Funcția de conducere a măduvei spinării - căi ascendente

Măduva spinării are rolul esențial de a conduce impulsurile nervoase prin căi ascendente care transmit informația senzitivă de la receptori la creier. Există căi specifice $conduc impulsuri rapid, cu 2-3 neuroni, având proiecție corticală bine delimitată$ și căi nespecifice (cu multiple sinapse, conducere lentă, fără proiecție corticală specifică).

Căile sensibilității exteroceptive transmit informații despre durere, temperatură și tact:

• Calea sensibilității termice și dureroase: începe cu receptori din piele, continuă prin neuronul 1 (aflat în ganglionul spinal), neuronul 2 (în cornul posterior al măduvei) ale cărui axoni trec în cordonul lateral opus (fasciculul spinotalamic lateral), și neuronul 3 (în talamus) care proiectează impulsurile în aria somatosenzitivă din lobul parietal.

• Calea sensibilității tactile grosiere (protopatic): implică corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel, cu trei neuroni și proiecție în aria somatosenzitivă I din lobul parietal.

• Calea sensibilității tactile fine (epicritic): utilizează calea cordoanelor posterioare prin fasciculul spinobulbar, cu decusație (încrucișare) în bulb și proiecție în lobul parietal.

Ajutor pentru memorie: Toate căile senzitive au o încrucișare (decusație) undeva pe traseul lor - fie în măduva spinării (sensibilitatea termică, dureroasă, tactilă grosieră), fie în bulb (sensibilitatea tactilă fină). De aceea, o leziune într-o parte a creierului poate cauza simptome pe partea opusă a corpului!

Căile sensibilității proprioceptive și interoceptive

Calea sensibilității kinestezice (conștiente) permite percepția poziției corpului și membrelor în spațiu. Utilizează aceiași receptori și neuroni ca sensibilitatea tactilă fină, cu proiecție corticală conștientă. Această cale ne permite să știm unde se află membrele noastre chiar și cu ochii închiși.

Calea sensibilității proprioceptive de control al mișcărilor (inconștientă) are două tracturi:

• Tractul spinocerebeloș dorsal direct (Flechsig) - pentru partea inferioară a corpului
• Tractul spinocerebeloș ventral încrucișat (Gowers) - pentru partea superioară a trunchiului și membrele superioare

Aceste căi nu au proiecție corticală conștientă, fiind implicate în coordonarea inconștientă a mișcărilor. Ele pornesc de la fuzurile neuromusculare și se termină în cerebel, care trimite apoi informații proprioceptive la cortexul cerebral pentru reglarea mișcărilor proprii.

Calea sensibilității interoceptive transmite senzațiile viscerale anormale (distensie, inflamații). Receptorii se află în pereții vaselor și în diverse viscere. Neuronul 1 $viscero-senzitiv$ se află în ganglionul spinal, axonul său ajunge în cornul lateral al măduvei. De aici, impulsul este transmis către talamus și mai departe, având o proiecție corticală difuză și nespecifică.

Aplicație practică: Înțelegerea căilor senzitive ne ajută să explicăm de ce unele dureri viscerale $de exemplu, într-un atac de cord$ pot fi resimțite în alte părți ale corpului (precum umărul sau brațul stâng) - fenomen numit durere referită, cauzat de convergența căilor nervoase în măduva spinării.