Celula - unitatea de bază a vieții

Celula a fost observată pentru prima dată de savantul englez Robert Hooke, când studia scoarța de plută. El a numit aceste compartimente "celule" $din latinescul "cella" - cameruță$.

Teoria celulară, dezvoltată în secolul 19, stabilește că celula este unitatea de bază a vieții din trei perspective esențiale: structurală (formează structura tuturor organismelor vii), funcțională (conține echipamentul enzimatic necesar funcțiilor vitale) și genetică (deține informația ereditară transmisă generațiilor).

Toate organismele vii au corpul format din una sau mai multe celule, nu există viață în afara celulei. Celulele se nasc (din zigot), trăiesc și mor (prin apoptoză). Ele sunt sisteme deschise care fac permanent schimburi de materie și energie cu mediul pentru a-și menține homeostazia.

💡 Durata de viață a celulelor variază enorm: hematiile (globulele roșii) trăiesc 120 zile, leucocitele doar 1-3 zile, iar celulele hepatice 10-20 zile. Acest ciclu de reînnoire permanentă asigură funcționarea optimă a organismului!

Citologia este ramura biologiei care studiază celulele din punct de vedere morfologic.

Compoziția chimică a celulelor

Celulele conțin 62 de elemente chimice în proporții diferite. Cele mai importante sunt elementele fundamentale: Carbon, Hidrogen, Oxigen, Azot și Potasiu. Alte elemente cu importanță fiziologică includ calciu, magneziu, fier, zinc și sodiu.

În celule găsim două categorii mari de substanțe:

1. Substanțe simple anorganice:

   • Apa (H₂O) reprezintă 65-89% din celule și are rol în transportul substanțelor, reacțiile biochimice, termoreglare și este principalul solvent
   • Săruri minerale: cloruri, sulfați, fosfați și carbonați

2. Substanțe complexe organice:

   • Glucide: monozaharide (pentoze și hexoze), dizaharide (zaharoză, maltoză) și polizaharide (celuloză, amidon, glicogen)
   • Lipide: fosfolipide, trigliceride și colesterol
   • Proteine și acizi nucleici

💡 ATP-ul (acidul adenozin trifosforic) este "moneda energetică" a celulei! Această substanță macromoleculară stochează și eliberează energie în funcție de nevoile organismului.

Zaharurile simple, precum glucoza și fructoza, au aceeași formulă chimică (C₆H₁₂O₆), dar se descompun diferit în organism, oferind energie celulelor.

Substanțe complexe organice

Glucidele sunt esențiale în viața celulei și pot fi de mai multe tipuri:

• Dizaharidele (formate din 2 molecule de monozaharide): zaharoză (zahăr) și maltoză
• Polizaharidele (glucide complexe): celuloză (în peretele celulelor vegetale), amidon (rezervă în celulele vegetale) și glicogen (rezervă în celulele animale din mușchi și ficat)

Glucidele au rol energetic (prin oxidare furnizează energie), structural (în peretele celular) și funcțional (menținerea glicemiei).

Lipidele sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici. Fosfolipidele intră în alcătuirea membranelor celulare (rol structural), trigliceridele au rol energetic, iar colesterolul poate fi precursor al unor hormoni (hormoni sexuali).

Proteinele sunt alcătuite din aminoacizi și au multiple roluri:

• Structural (plastic) - formează structura celulelor
• Funcțional - intră în compoziția hormonilor, enzimelor, anticorpilor
• Ajută la recuperarea țesuturilor lezate

💡 Un tip special de compuși proteici îl reprezintă acizii nucleici (ADN și ARN), care stochează informația genetică și coordonează sinteza proteinelor în celulă!

Energia provenită din oxidarea glucidelor și lipidelor este stocată în ATP, care apoi o eliberează în funcție de nevoile celulei.

Structura celulară - componente de bază

Peretele celular are rol protector și este o structură rigidă, lipoproteică, ce conține substanțe specifice, precum peptidoglicanul (mureina) și acidul diaminopimelic.

Celulele au o clasificare complexă:

• După formă: cilindrice (celule epiteliale), sferice (majoritatea), fusiforme (celule musculare netede), piramidale (neuroni)
• După numărul de nuclei: anucleate (hematiile adulte), mononucleate (majoritatea celulelor), binucleate (celule hepatice) și polinucleate (celule musculare striate)

Lipidele din structura celulară sunt insolubile în apă dar solubile în solvenți organici. Acestea includ:

• Fosfolipidele din membranele celulare
• Trigliceridele cu rol energetic
• Colesterolul, precursor al hormonilor sexuali

Proteinele celulare îndeplinesc funcții esențiale:

• Rol structural în arhitectura celulei
• Rol funcțional (enzime, hormoni)
• Rol în stocarea și transportul substanțelor

💡 Amidonul este principala rezervă energetică în celulele vegetale, în timp ce glicogenul îndeplinește același rol în celulele animale (mai ales în ficat și mușchi)!

Energia provenită din oxidarea nutrienților este stocată în moleculele de ATP, care funcționează ca "baterii" celulare.

Tipuri de celule

Celulele pot fi clasificate după mai multe criterii:

După formă:

• Cilindrice (celule epiteliale, musculare striate)
• Sferice (majoritatea celulelor, inclusiv ovulul)
• Fusiforme (celule musculare netede)
• Piramidale (neuroni)

După numărul de nuclei:

• Anucleate (hematiile adulte)
• Mononucleate (majoritatea celulelor)
• Binucleate (celule hepatice)
• Polinucleate (celule musculare striate, osteoclaste)

După tipul de nucleu, celulele se împart în:

• Procariote (fără nucleu delimitat de membrană)
• Eucariote (cu nucleu adevărat)

Celula procariota reprezintă un model primitiv care se găsește în bacterii și unele alge (cianobacterii, cianoficee). Procariotele au apărut acum aproximativ 4 miliarde de ani și au rezistat datorită adaptabilității lor extraordinare.

💡 Deși sunt mai simple, celulele procariote sunt primele forme de viață apărute pe Pământ și reprezintă peste 50% din biomasa planetei! Rezistența lor uimitoare le-a permis să supraviețuiască în condiții extreme, de la gheizere fierbinți până la ghețari!

Proteolele celulare pot fi clasificate după funcție în proteine structurale, de semnalizare, de stocare (rezervă de aminoacizi) și funcționale (enzime).

Structura celulei procariote

Celula procariota are o structură simplă, organizată de la exterior spre interior astfel:

1. Peretele celular (rol de protecție)

• Structură rigidă, lipoproteică, cu substanțe specifice precum mureina (peptidoglicanul) și acidul diaminopimelic
• La unele specii de bacterii poate fi acoperit de o capsulă polizaharidică
• La unele specii poate lipsi (exemplu: Mycoplasma)

2. Membrana celulară (plasmalema)

• Flexibilă, lipoproteică, conține fosfolipide
• Prezintă o cutare/pliere numită mezozom
• Mezozomul are rol în respirație și în ancorarea ADN-ului

3. Citoplasma (protoplasma)

• Substanță coloidală cu aspect de gel (conține apă, săruri minerale, substanțe organice)
• Nu are curenți citoplasmici și nici citoschelet
• Nu conține organite delimitate de membrană
• Conține ribozomi (fără membrană) mai mici decât ai eucariotelor, cu rol în sinteza proteică

💡 Plasmidele din citoplasma bacteriană sunt adevărate "superputeri" microbiene! Aceste mici molecule circulare de ADN conferă bacteriilor rezistență la antibiotice și metale grele, putându-se transmite între bacterii prin conjugare!

4. Nucleoid $genom/cromozom bacterian$

• Nu are membrană (este difuz în citoplasmă)
• Este format dintr-o macromoleculă de ADN bacterian circular

Structura celulei procariote și reproducerea bacteriilor

Structura celulei procariote (de la exterior spre interior):

1. Peretele celular - structură rigidă cu rol de protecție, conținând substanțe specifice precum peptidoglicanul (mureina) și acid diaminopimelic. La unele bacterii este acoperit de o capsulă polizaharidică, iar la altele poate lipsi complet (ex: Mycoplasma).

2. Membrana celulară (plasmalema) - flexibilă, lipoproteică, conține fosfolipide. Prezintă o cutare numită mezozom, cu rol în respirație și ancorarea ADN-ului.

3. Citoplasma (protoplasma) - substanță coloidală cu aspect de gel. Nu are curenți citoplasmici sau citoschelet și nu conține organite delimitate de membrană. Aici se găsesc ribozomii (mai mici decât ai eucariotelor), care participă la sinteza proteică.

4. Nucleoid - regiune difuză (fără membrană) care conține o macromoleculă de ADN bacterian circular. La unele bacterii, în citoplasmă există și plasmide - mici molecule de ADN circular cu rol în rezistența la antibiotice și metale grele.

💡 Bacteriile au două modalități de reproducere: asexuată (prin diviziune directă sau sciziparitate) și sexuată $prin conjugare - schimb de material genetic între două bacterii alăturate$. Această versatilitate le ajută să se adapteze rapid la medii noi!

În citoplasma cianobacteriilor se găsesc tilacoide care conțin pigmenți fotosensibili, permițându-le să realizeze fotosinteza.

Structura celulei procariote în detaliu

Celula procariota este organizată simplu, de la exterior spre interior:

1. Peretele celular (rol protector)

• Structură rigidă și lipoproteică
• Conține substanțe specifice precum peptidoglicanul (mureina)
• La unele bacterii este acoperit de o capsulă polizaharidică
• Poate lipsi la unele specii (ex: Mycoplasma)

2. Membrana celulară (plasmalema)

• Structură flexibilă, formată din fosfolipide
• Prezintă o pliere internă numită mezozom
• Mezozomul are rol în respirație și în ancorarea ADN-ului

3. Citoplasma (protoplasma)

• Substanță coloidală cu aspect de gel
• Conține apă, săruri minerale și substanțe organice
• Nu are organite delimitate de membrană sau citoschelet
• Conține ribozomi care participă la sinteza proteinelor

💡 Deși par simple, celulele procariote sunt extrem de eficiente! O singură bacterie se poate diviza la fiecare 20 de minute, ceea ce înseamnă că într-o singură zi, în condiții ideale, dintr-o bacterie s-ar putea dezvolta milioane de descendenți!

Structura simplificată a celulei procariote reflectă apariția sa timpurie în evoluție, dar demonstrează o organizare perfectă pentru supraviețuire și adaptare.

Reproducerea bacteriilor și celula eucariota

Reproducerea bacteriilor poate fi:

1. Asexuată - prin diviziune directă (sciziparitate)

   • Celula-mamă se divide formând două celule-fiice identice
   • Proces rapid care permite înmulțirea exponențială

2. Sexuată - prin conjugare

   • Schimb de material genetic între două bacterii alăturate
   • Crește diversitatea genetică și adaptabilitatea

Celula eucariota are un nucleu adevărat, delimitat de membrană nucleară. Structura sa include:

1. Peretele celular (la plante)
2. Membrana celulară
3. Citoplasma cu organite
4. Nucleu

Constituenții celulari pot fi:

• Vii: membrana plasmatică, citoplasma, organitele, nucleul
• Nevii: peretele celular, incluziunile citoplasmatice

💡 Celulele eucariote au apărut mult mai târziu în evoluție decât procariotele, dar sunt mult mai complexe! Această organizare avansată le permite să formeze organisme multicelulare și să se specializeze pentru funcții diverse.

Celulele eucariote sunt caracteristice organismelor superioare, inclusiv plantelor, animalelor și oamenilor, având o organizare mult mai complexă decât procariotele.

Constituenții vii ai celulei eucariote

1. Membrana celulară (plasmalema) are rol de protecție și prezintă o structură trilaminară:

• Stratul extern (proteic)
• Stratul mijlociu (bistrat fosfolipidic)
• Stratul intern (proteic)

Membrana este străbătută de proteine transmembranare care formează canale ionice. Este semipermeabilă și polarizată electric.

2. Citoplasma (protoplasma) include:

• Partea nestructurată: un amestec de apă, substanțe organice și minerale, în stare de sol-gel
• Partea structurată: organitele celulare și citoscheletul

Organitele celulare sunt structuri delimitate de membrană care îndeplinesc anumite funcții. Ele pot fi:

• Comune - prezente în toate tipurile de celule eucariote
• Specifice - găsite doar în anumite tipuri de celule

Dintre organitele comune, cele mai importante sunt:

• Ribozomii (granulele lui Palade) - formați din ARN și proteine, cu rol în sinteza proteică; sunt singurele organite fără membrană
• Reticulul endoplasmatic (RE) - rețea de canale care face legătura dintre nucleu și restul celulei; poate fi neted (format doar din canale) sau rugos (cu ribozomi atașați)

💡 Ribozomii sunt adevăratele "fabrici de proteine" ale celulei! O singură celulă poate conține mii de ribozomi, fiecare capabil să producă până la 2.000 de molecule proteice pe minut!

Reticulul endoplasmatic are rol în transportul substanțelor în interiorul celulei.