Începutul amintirilor din Humulești
Autorul începe prin a descrie satul Humulești, un sat vechi răzășesc plin de gospodari harnici, flăcăi voinici și fete mândre. Satul avea o biserică frumoasă și un preot vrednic, părintele Ioan, care a înființat o școală la poarta bisericii.
La această școală ajunge și autorul, un băiat "prizărit, rușinos și fricos", alături de alți copii, printre care Smărăndița popii, o fată deșteaptă și neastâmpărată. Părintele Ioan a introdus metode originale de disciplină: un scaun lung numit "Calul Balan" și un biciușor de curele numit "Sfântul Nicolai", folosite pentru a pedepsi școlarii care făceau greșeli.
Știai că? Metoda de predare descrisă de Creangă reflectă realitatea educației rurale din secolul XIX, când pedepsele fizice erau considerate firești în procesul de învățare.
Viața de școlar nu era ușoară. Autorul povestește cum într-o zi a fost pus să fie ascultat de Nic-a lui Costache, un băiat mai mare cu care era certat din cauza Smărăndiței. Acesta i-a notat 29 de greșeli, iar speriat de pedeapsa care-l aștepta, naratorul a fugit din școală și s-a ascuns în grădina unui vecin, îngropându-se în țărână la rădăcina unui păpușoi.































































