Pătratul logic și relațiile dintre judecăți
Pătratul logic conține patru tipuri de judecăți categorice: universale afirmative (SaP - "Toți S sunt P"), universale negative (SeP - "Niciun S nu e P"), particulare afirmative (SiP - "Unii S sunt P") și particulare negative (SoP - "Unii S nu sunt P").
Între aceste judecăți există patru tipuri de relații: contrarietatea (între SaP și SeP), subcontrarietatea (între SiP și SoP), subalternarea (de la judecățile universale către cele particulare) și contradicția (între judecățile diametral opuse). Aceste relații ne permit să deducem adevărul sau falsitatea unei judecăți din adevărul sau falsitatea alteia.
💡 Reține că judecățile contradictorii nu pot fi ambele adevărate sau ambele false în același timp - când una e adevărată, cealaltă e neapărat falsă!
Pentru transformarea judecăților avem două operații importante: conversiunea (schimbarea locului termenilor) și obversiunea (schimbarea calității judecății și negarea predicatului). De exemplu, conversiunea lui SaP dă PiS, iar obversiunea lui SaP dă SeP*. Aceste transformări ajută la verificarea validității raționamentelor.
Legea distribuirii termenilor +a−,+e+,−i−,−o+ ne indică distribuirea subiectului și predicatului în fiecare tip de judecată, ajutându-ne să evităm erorile de raționament când analizăm silogisme și alte forme de argumentare logică.