Îmbinarea fantasticului și a realului în „Povestea lui Harap-Alb"
Basmul se caracterizează prin existența a două tărâmuri distincte și prin prezența obiectelor și cifrelor magice (3, 12, 24), care contribuie la dimensiunea sa fantastică. Acțiunea este limitată în timp și spațiu, cu repere spațio-temporale vagi, specifice genului.
Ca basm cult (cu autor cunoscut), „Povestea lui Harap-Alb" publicată în 1877 în revista „Convorbiri literare" prezintă personaje care întruchipează valori etice, alături de personaje dăunătoare și ajutătoare. Structura sa urmează clișeele compoziționale tipice: formulă de început, formule mediane și formulă finală.
Tema principală este lupta dintre Bine și Rău, unde forțele binelui ies întotdeauna învingătoare. Morfologia basmului include motive specifice precum: fiul împăratului fără urmași, superioritatea mezinului, călătoria inițiatică, supunerea prin viclenie, probele, pedepsirea răufăcătorului și răsplata eroului prin căsătorie.
Știai că? „Povestea lui Harap-Alb" este considerată un basm cu caracter bildungsroman, ilustrând drumul spre maturizare al protagonistului care își dobândește calități precum bunătatea, curajul și loialitatea.
Limbajul basmului îmbină caracterul realist cu oralitatea și umorul. Titlul conține un oximoron: „harap" (rob de culoare) - „alb", subliniind contrastele din poveste. Perspectiva narativă este obiectivă, iar umorul se manifestă prin diminutive cu valoare augmentativă și caracterizări pitorești. Oralitatea este evidentă prin utilizarea proverbelor, zicătorilor și regionalismelor, precum și prin fraze ritmate care dau savoare textului.