Plumb - George Bacovia (1916)
„Plumb" este una dintre cele mai cunoscute creații bacoviene, aparținând curentului simbolist. Poezia construiește un univers perceput sinestezic, în care sentimentul dominant este cel al morții și al singurătății.
Structura poeziei cuprinde două secvențe majore. Prima strofă creează un cadru morbid, dezvoltând un câmp semantic al morții într-un decor artificial. A doua strofă continuă această tematică, contrastând viața (simbolizată prin "flori de plumb") cu moartea, într-o permanentă stare de angoasă.
Titlul poeziei este simbolic - metalul greu, cenușiu este asociat cu moartea și reprezintă imposibilitatea depășirii limitelor prin iubire. Plumbul devine o metaforă a greutății existențiale, a golului sentimental și a spaimei de moarte.
De reținut! Temele centrale ale poeziei sunt condiția de damnat a poetului, tema morții, tema singurătății și pierderea identității, toate acestea creând o atmosferă apăsătoare de limitare și împietrire.
Limbajul morfologic și tehnicile simboliste (precum corespondențele plastice) contribuie la construcția unui univers poetic în care predomină tragicul și disperarea. Poezia ilustrează perfect viziunea sumbră și angoasantă specifică liricii bacoviene.